RMN politic local – Dumitru MONACU, scriitor

Deși pandemia zgâlțâie din toate puterile pomul existenței făcând să cadă zilnic vieți ale căror codițe bolnave au cedat, lumea politică, asemenea orchestrei de pe Titanic, își continuă surdă partitura, fără să realizeze că un aisberg mai mare decât toată Antarctica se apropie încet dar sigur către noi! Frământările politice din ultimul timp chiar dacă clocotesc și bolborosesc la București, au efecte majore și la noi la Botoșani unde, pe fondul amiciției deja știute dintre conducerile partidelor mari, ne conduc la aparența că totul e lapte și miere, armonie și extaz. Privită printr-un unghi pur politic, adică total deformat, viața pe plaiurile Luceafărului pare a fi pe făgașul mult dorit de oameni: se lucrează la drumurile problemă, hipermarket-urile sunt pline cu oameni, mașinile se înmulțesc, se construiesc peste tot case, oamenii par a avea pe stradă zâmbetul pe buze. Trai nineacă, cum s-ar spune! Numai că, toate cele enumerate mai sus se prezintă cu totul altfel: drumurile la care se lucrează sunt de zece ani și mai bine pe agenda politicienilor, la casele de marcat ale hipermarket-urilor oamenii lasă cel puțin dublu față de acum jumătate de an, arterele orașului se sufocă din cauza hârburilor de câteva sute de euro aduse de afară (multe primite în compensare la salariu de către concetățenii noștri care muncesc peste mări și țări!), materialele de construcție aproape toate și-au dublat prețul iar oamenii, sub mască, de fapt înjură și afurisesc conducătorii pentru „minunatele condiții create”.Dacă e să facem un tur pe la partidele politice vom constata că nicăieri nu este liniște și pace deși, la momentul actual cei mai expuși vremurilor de restriște par a fi liberalii care, în caz de ejectare de la guvernare vor pierde controlul majorității instituțiilor unde și-au numit șefii dar și contactul cu robinetul pe unde picură banii europeni. Pentru că la noi, aici la capăt de țară, banii nu vor curge niciodată. Doar vor picura. Fiind plin de probleme și agitați din cale afară, o să-i lăsăm un pic pe liberali și o să aruncăm câte o geană pe la celelalte partide. În ograda USR e și acolo agitație datorită alegerilor interne, mai ales că, o eventuală preluare a partidului de către Dacian Cioloș ar scobi binișor în temelia edificiului creat de către Andrei Drancă, marea câștigătoare fiind Magda Oleniuc, cea care provine din partidul fostului premier și europarlamentar. Cât despre ieșirea sau rămânerea la guvernare a partidului, nu cred să intereseze prea mult botoșănenii întrucât reprezentativitatea USR pe piața deconcentratelor a fost sublimă dar a lipsit aproape cu desăvârșire. Despre AUR-ul botoșănean nu se poate spune absolut nimic. Aidoma OZN-urilor, toată lumea ar fi de acord că există dar foarte puțini sunt cei care i-au văzut sau le-a simțit prezența. În afară de o oarecare notorietate a celor doi parlamentari și de un minuscul segment de simpatizanți, partidul care a propulsat-o pe Șoșoacă nu există la Botoșani. Afară din arcul parlamentar, primul partid care dă din coate, se agită și încearcă să capteze atenția oamenilor este ALDE. Partidul lui Florin Țurcanu, prezență nelipsită pe rețelele de socializare, încearcă din răsputeri să aducă în prim-plan membri din diferite medii și localități care probabil la alegerile următoare vor deschide listele de candidați. Cum efectul acestor acțiuni nici nu ne încălzește și nici nu ne ferește de frig, le vom trata ca pe niște fapte diverse fără importanță.  Pro România, partidul Mihaelei Huncă și al viceprimarului Toma nu iese nici el în evidență cu nimic, numele prezentate mai sus fiind singurele știute de către botoșăneni, ceea ce explică faptul de ce acest partid deocamdată nu contează nici el pe scena politică. Am lăsat la sfârșit PSD-ul din cauză că aici treburile se vor complica tare. Aparenta acalmie ce dăinuie de ceva timp în fosta casă a căsătoriilor va fi în curând tulburată de unda de șoc provenind de la fostul președinte PSD, Liviu Dragnea. Partidul lui nou creat, APP, deja a început să facă cu ochiul unor membri marcanți ai PSD-ului local care, marginalizați sau ținuți în botniță de către președintele filialei botoșănene, se vor agăța de cârligul vehiculului lui Dragnea, în speranța că așa, vor intra în lumea mare a politicii. Grija pe care și-o fac mulți pesediști din fruntea organizației locale se învârte în jurul unei întrebări existențiale: va izbândi sau nu Dragnea? Cu siguranță, dacă ar avea un răspuns afirmativ, s-ar face coadă la înscrieri în APP. Pe de altă parte, cine nu se bagă de la început, nu mai prinde locuri în față așa că dilema aceasta bântuie staff-ul PSD-ului local. În plus, dansul tribal pe care Ciolacu îl face vizavi de PNL în ceea ce privește o posibilă susținere pe sub masă a unui guvern liberal slăbește considerabil încrederea membrilor simpli de partid care se simt trădați și ignorați. În aceste condiții, nu e limpede că APP este salvatorul social democrației? Pe de altă parte, partidul lui Dragnea ar putea fi ceea ce au fost UNPR, PPDD sau chiar USR în 2016 și AUR în 2020 adică niște nebuloase politice care s-au aprins puternic în preajma alegerilor și s-au stins lent, odată cu consumarea ciclului electoral. În concluzie, ar trebui să înțelegem că frământările și zbaterile partidelor sunt adevăratele probleme grave și nu pandemia, criza economică sau iarna care bate la ușă! Chiar suntem analfabeți politici!

Deja ai votat!