Politica produce dezbinare. Ne înverșunăm unii împotriva altora doar pe criterii politice. Prieteni și rude apropiate ajung să nu-și mai vorbească sau să-și poarte sâmbetele din cauza simpatiilor față de un partid sau o așa-zisă personalitate politică. E, dacă vreți, mai rău decât atunci când vine vorba despre fanii echipelor de fotbal. Cele mai sonore certuri stradale sau din Parcul Eminescu, Aleea Pensionarilor, au la bază fotbalul și politica. Dacă, atunci când vine vorba de fotbal, beligeranții reușescă să se țină departe unii de alții, când sunt în joc simpatiile politice e cam dificil de păstrat distanța. Pur și simplu oamenii simt nevoia să se răcorească. Și pentru că ușile către ăia mari sunt închise, preferă să-și descarce of-ul inimii pe susținătorii acestora.
Însă, din când în când, părțile cad de acord. Cum s-a întâmplat zilele acestea. E aproape consens național că președintele Iohannis poartă răspunderea pentru criza politică actuală. Încă vreo două-trei manevre de-astea și în curând n-o să mai aibă parte de niciun susținător. Și se pare că lucrează intens în direcția asta.
Tot mai mulți români văd în Iohannis un pesedist mascat, infiltrat în PNL pentru a asigura intrarea acestui partid în istorie din absolut toate punctele de vedere și revenirea în forță a PSD. Acum, că s-a produs Marea Lepădare de Dragnea și gașca, pesediștii își permit să reclame revenirea la butoane. Și, s-avem iertare, există suficiente argumente pentru a susține această teorie. PSD a revenit în preferințele românilor cu o vigoare nemaipomenită. Nu-mi amintesc ca partidul-stat să mai fi crescut în sondaje atât de mult într-o perioadă neverosimil de scurtă. Și, ca și cum nu ar fi suficient, barca liberalilor ia apă la greu, așa cum se întâmplă și la useriști.
Fără doar și poate, liberalii au încasat-o din plin. O lovitură care demonstrează că pesediștii nu duc lipsă de strategi abili. De la „echipa câștigătoare” la demitere prin moțiune de cenzură cu scor record nu au fost decât zece zile. De la extaz la agonie… Aiurea de tot pentru liberali și mulți arată cu degetul spre președintele Iohannis, care a insistat cu orice preț să-l aibă pe Cîțu la butoane, legându-și de acesta toate speranțele de cariera post-Cotroceni. Orban s-a deranjat să-i transmită public ceea ce Iohannis știa deja. S-a terminat cu parteneriatul…
Și, în acest context, a preferat să joace cartea Cîțului. O carte care ne costă mai ales pe noi, nu doar pe Iohannis. Pentru că, dacă nu reușește să refacă legătura cu USR, virtualul premier va trebui să se milogească de PSD. Cam aiurea, după ce ani de zile Iohannis, încălcându-și atribuțiile de arbitru al vieții politice, a ales să joace fățiș de partea liberalilor și să-i acuze pe pesediști că vor distrugerea țării. E cam nasol să guvernezi alături de demolatori, nu? USL n-a fost un parteneriat în adevăratul sens al cuvântului, ci doar o convețuire de conveniență, să vadă ce au în cap pesediștii. După ce i-au cunoscut cu adevărat, a urmat și divorțul de rigoare. Mai există, desigur, și varianta alegerilor anticipate. Din nou, o manevră din care pesediștii au de câștigat. La ce spun sondajele, e de așteptat ca PNL să nu mai prindă pragul electoral. Iar dacă se implică Iohannis, s-ar putea să nu facă rost nici măcar de candidați. Nimeni nu vrea să mai facă parte din #echipacastigatoare dacă asta presupune riscul opoziției extraparlamentare.
Ar fi penibil pentru Iohannis să propună din prima o guvernare USL, însă e posibil să se ajungă la așa ceva. Mai ales după „matura” intervenție de joi, când s-a grăbit să precizeze că va încerca „împreună cu cei mai maturi, mai responsabili” o ieșire din criză. Și, de vreme ce cei de la USR sunt ăia iresponsabili, care au dărâmat guvernul… Mda, nu prea există ieșire din această dilemă.
Și, ca și cum nu ar fi fost suficient cât și-a șifonat imaginea, președintele a ales să tragă o fugă până în Slovenia, la Ljubljana. Dacă era vorba de Dăncilă, am fi râs că nu e în stare să citească numele localității. Însă, fiind vorba despre Iohannis, lucrurile stau altfel. Individul a amânat pentru luni consultările, cică partidele au nevoie de timp să ofere soluții. În realitate, de timp avea nevoie taman președintele. Păi nu și-a programat vizită la Ljubljana?! Cum să lipsească? Ce mare chestie că țara e în criză și neguvernabilă? Nu ar fi prima dată; marea problemă e pandemia, care amenință să ne sufoce. Dar nu-i bai, nu ne grăbim, mai ales că, după Ljubljana, președintele o să tragă o fugă la Sibiu, să vadă ce se mai întâmplă pe la (a)casele lui. Mai mută un dulap, o măsuță, un colțar… Poate mai bagă și-o partidă de golf.
Nostalgicii și-au amintit că, după cutremurul din 1977, Ceaușescu – alt amator de călătorii – și-a întrerupt vizita din Nigeria și a venit de urgență în țară. Și cum se implica tovarășul, și cum dădea din mână… Numărul victimelor cutremurului – 1578. În condițiile în care de Covid mor peste 300 de oameni pe zi și e de așteptat ca numărul de morți să crească, președintele a ales să amâne pe luni consultarea. De marți până luni se vor înregistra cumulat vreo două mii de morți. Cu alte cuvinte, situație de criză, însă se pare că pe arbitrul politicii mioritice nu-l deranjează. A dictat un „time-out” de care o să profite ca și până acum, adică singur. E cinic să spui că „Guvernul a căzut victimă orgoliilor unor politicieni care nu au în spate nicio gândire pentru români” și să încerci să arunci responsabilitatea pe alți umeri cât timp prelungești criza politică doar pentru că te-au chemat până afară și nu vrei să ratezi ocazia de a mai trece un loc vizitat în cartea aia pe care ai de gând să o scrii la pensie.
Sună aiurea, nu? Cu sistemul medical actual nasoleala e de-abia la început…
