Șah-mat – Virgil COSMA, jurnalist

La puțin timp după succesul electoral din 2014, mare parte a intelectualilor de vază ai țării i-a întors spatele lui Klaus Werner Iohannis. În mai puțin de un an a reușit să și-i antagonizeze pe cei care-l susținuseră cu entuziasm împotriva unui Ponta asociat cu Pinnochio, în chip de mincinos. Or fi fost niște răzgâiați, nemulțumiți că nu și-au primit sinecurile visate? Nu, nici vorbă, timpul le-a dat dreptate. Președintele a evoluat în cei șapte ani de atunci de la „marele mut” – cum era alintat cu oarecare simpatie – la un personaj detestat, care patronează cu seninătate o guvernare incompetentă și iresponsabilă.

Aflați în luptă deschisă, a se citi pe străzi, cu grupul infracțional organizat și patronat de Dragnea, care jefuia țara la drumul mare, românii i-au trecut cu vederea președintelui și trecutul asociat cu securistul Dan Voiculescu, unul dintre cei mai nocivi sforari din umbră ai majorității guvernelor de după 2000, și episodul Gorghiu, care a transformat partidul istoric al Brătienilor într-o cârpă de șters pantofii de paradă ai șefului statului, și multe altele, mai mărunte. Toate, în numele unei nefericite comparații cu Ponta și, ulterior, cu Dăncilă. Alegătorii săi poartă vina colectivă de a nu-l fi comparat cu liderii țărilor învecinate, care s-au bătut ca niște lei pentru națiunile lor, și nici cu lideri occidentali de anvergură. Pentru că ar fi avut ce să-i reproșeze în nenumărate situații. Noi, cu toții, l-am făcut șeful mărunt al unei națiuni mărunte, fiindcă am lăsat mereu ștacheta pretențiilor la cel mai jos nivel posibil, atât în politica internă cât și în cea externă.

Președintele actual a preluat puterea integral abia după tragedia de la „Colectiv” și o deține de atunci neîntrerupt, dovadă că a reușit să elimine gruparea infracțională care a subminat administrarea statului. Dar nu a reușit să pună țara pe o linie de funcționare acceptabilă. După șapte ani, contabilizăm trei tragedii succesive în spitale, eșecuri răsunătoare în educație și justiție. Statul este în continuare ineficient și eșuat în funcțiile sale vitale: nu poate apăra nici sănătatea, nici avutul și nici viitorul cetățenilor săi. Instituțiile sale au ajuns să stârnească nu numai neîncredere, ci și un dispreț generalizat, afișat de cetățeni cu orice prilej.

Guvernarea pe care o patronează Iohannis de doi ani devine, cu fiecare zi care trece, un exemplu de improvizaţie şi de mediocritate. Impasul în care ne aflăm este efectul consolidării în 31 de ani a unui mod medieval de a stăpâni și conduce. De la comunism şi fesenism, decidenții au preluat un stil de conducere în care angajații din administrație sunt doar pioni. Clientelismul și modul în care funcționează instituțiile au creat și stratificat o reţea care are drept unic scop parazitarea bugetului de stat și perpetuarea la putere. Pârghiile acestui sistem sunt numirile în funcții și alocarea de fonduri. Un mecanism pe care liberalii și maghiarii îl știu prea bine dar pe care, surpriză și nu prea, și noii veniți de la USR l-au preluat cu o plăcere nebună.

Pe această linie, conștienți că pot pierde nu numai guvernarea, ci și rolul de lideri ai ei, liberalii merg astăzi la Cotroceni fără o propunere de premier, progresiștii merg cu Cioloș, ferm și aparent nenegociabil, iar maghiarii cu oricine le promite respectarea doleanțelor. Decizia este la președinte. El poate încerca să-l înduplece pe intransigentul Bolojan, poate să reia colaborarea cu Cioloș, poate să încerce o variantă tehnocrată cu susținerea PSD sau poate tergiversa la nesfârșit interimatul echipei Cîțu. Această ultimă variantă îi poate aduce nu numai calificativul de iresponsabil, ci și o suspendare. PSD, AUR și facțiunea Orban din PNL, cărora li s-ar putea alătura și unii de la USR, atât așteaptă. Dacă președintele nu va reuși să-și învingă proverbiala încăpățânare săsească, mandatul i s-ar putea scurta cum nici în cele mai negre coșmaruri nu a visat, aruncând România în partea întunecată a Europei.

Practic, președintele este acum cu o mutare înainte de a fi făcut mat. Are în buzunar cel puțin două soluții de a ieși strălucit din încurcătură și de a da mat la rândul lui. Dar știe președintele șah? Sau mută alții în locul lui?

 

Deja ai votat!