Mai mult de două treimi dintre români, adică 68,7%, ar vota un partid naționalist, care promovează valorile religioase și susține familia tradițională. Adică exact profilele reunite ale celor două formațiuni care fac acum opoziție: PSD și AUR. Potrivit INSCOP, institutul care a realizat studiul la jumătatea lunii septembrie, cei care ar vota pentru un partid naționalist sunt persoane „cu un nivel de educație mai scăzut și rezidenții din rural, iar cei care declară că nu ar vota cu un astfel de partid sunt cu precădere persoanele cu educație superioară și gulerele albe”.
Ceea ce înseamnă că dacă cele două partide menționate mai sus ar fi conduse de oameni responsabili, atunci ele ar trebui să voteze cabinetul Cioloș cu ambele mâini, chiar dacă ideologic sunt opuse, ca fiind unica posibilitate de a-și apăra electoratul. Declarativ, au anunțat că vor alegeri anticipate, dar este limpede că acestea nu pot fi organizate mai devreme de şase luni. Perioadă în care ar continua să guverneze Cîțu. Adică să adâncească criza.
Nu criza, ci crizele. Fiindcă, deși se afla în fața celei mai lungi perioade de acalmie politică, acest interpus al președintelui a dat dovadă de atâta lipsă de pricepere acoperită de fudulie, încât a reușit să suprapună patru crize una peste alta: una economică, una sanitară, una energetică și, colac peste pupăză, una politică.
Nu este vina populației că guvernul nu a făcut nimic să preîntâmpine escaladarea numărului de îmbolnăviri – valul patru era anunțat din Occident de mai bine de trei luni, că nu a preîntâmpinat criza energetică – făcând rezerve din timp, că a alimentat inflația – împrumutându-se nebunește și băgând bani nemunciți în economie și nici că, lăcomindu-se la banii Europei, a declanșat această inutilă criză politică. Toate astea puteau să nu se întâmple.
Astăzi, criza politică ar putea să ia brusc sfârșit. Cioloș a anunțat că are drept priorități criza sanitară, compensarea populației pentru criza energetică și PNRR. Celelalte, respectiv justiția, învățământul, ajustarea pensiilor, salariilor și îndreptarea altor nedreptăți sociale ar urma să aibă de așteptat vremuri mai bune și un guvern stabil. Adică, făcându-se că rezolvă mai multe crize deodată, să ajungă de fapt acolo unde voia de prima dată, respectiv la administrarea fondurilor uriașe din PNRR.
Totul după o metodă intens folosită pe mai toate meridianele lumii: acolo unde vor să atingă o țintă nepopulară, politicienii inventează o criză, de orice natură, pe care tot ei o rezolvă, apărând ca salvatori ai nației. Apoi pot face orice vor, inclusiv să adopte măsuri detestabile, întrucât ei sunt salvatorii, nu-i așa? De aceea, este posibil ca în ciuda adversității afișate, președintele să aprobe tot acest scenariu, indiferent cine i l-a scris, fiindcă are numai de câștigat. Inclusiv să facă Opoziția să joace după cum cântă taraful de la Cotroceni.
Sunt totuși două tabere care nu-s nici pe cai, nici în căruțe. Parlamentarii aliniați în spatele lui Ludovic Orban trebuie să aleagă între ura față de președintele care le-a alungat șeful de pe scaun și cea față de Cioloș, acum șeful partidului care a provocat criza politică. Iar maghiarii lui Hunor trebuie să aleagă între adversarii de moarte ai premierului Ungariei, Viktor Orban, respectiv progresiștii de la Renew Europe conduși de Cioloș, și tandemul Iohannis-Cîțu, cel din cauza căruia au pierdut guvernarea. Foarte probabil să se abțină de la vot și unii și alții.
Așadar, analizând șansele fiecărei formațiuni de a-și atinge scopurile, cabinetul Cioloș ar trebui să treacă prin Parlament. Altfel, fiindcă o nouă propunere a lui Cîțu nu ar trece, am ajunge la anticipate și poate chiar la încercarea de suspendare a președintelui. Devine posibil ca în toiul a patru crize suprapuse, să nu avem președinte, guvern și nici parlament. Și atunci se mai miră cineva că renaște naționalismul și se întărește credința? Sondajele nu fac decât să confirme tendința oamenilor de a se apăra cum știu, acolo unde se așteaptă să fie loviți cel mai tare.
