În urmă cu ceva timp, valoroasa soprană Angela Gheorghiu s-a … ouat de-a binelea, afirmând într-un interviu mediatizat la greu de cârcotași că George Enescu, marele nostru botoșănean, Jurjac din Liveni, este o falsă legendă, că nu a cântat decât de două ori la New York și alte asemenea inepții care au aruncat pur și simplu în aer lumea muzicală și nu numai. Intrată într-un con de umbră probabil din cauza restricțiilor pandemice care au dus la suspendarea multor concerte, diva de Adjud susținută în carieră așa, … dezinteresat, de către celebrul Placido Domingo, și-a adus ea aminte de orele de fizică din liceu și de principiul vaselor comunicante, principiu pe care, desigur, l-a adaptat în secunda doi, încercând să-și ridice popularitatea la nivelul marelui compozitor. Ce a ieșit, ați văzut cu toții: un schimonosit de interviu garnisit cu o sumedenie de comentarii acide și virulente la adresa artistei. Păcat că uneori mintea nu respectă și ea principiul vaselor comunicante, rămânând cu mult în urma valorii și a talentului. Dar nu despre Angela Gheorghiu vom vorbi astăzi, ci despre … „victima” ei, adică inegalabilul Enescu și despre o altă mare pasiune a sa, în afară de muzică. Puțină lume știe că marele compozitor a fost un caricaturist de excepție, desenele lui făcându-l pe muzicologul, profesorul și criticul muzical Viorel Cosma (1923-2017) să scrie negru pe alb în biografia lui Jurjac o propoziție care spune totul: „Enescu era un excelent caricaturist”. Pornind de la acest mai puțin cunoscut talent al muzicianului, o mână de oameni de cultură botoșăneni au organizat, sub patronajul Consiliului Județean și al Fundației Artepol’s Art Debelly în perioada 1-31 octombrie 2021, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la naștere, în cadrul Salonului Internațional de caricatură Botoșani – România – 2021, o secțiune inedită cumva, deși prima ediție avut loc cu mult timp în urmă, în 2005. Din păcate, slaba mediatizare, dar și indiferența autorităților, au făcut ca Festivalul Jurjac – așa cum este el intitulat – să nu fie cunoscut pe cât ar fi fost normal. Din fericire, ediția din acest an a sărit din tiparul cenușiului și al indiferenței și îmbracă, datorită, repet, unor oameni inimoși, o ținută de gală, asortată de bună seamă cu părintele spiritual al festivalului, cel care de altfel i-a dat și numele, adică George Enescu. Efortul financiar de vreo 15.000 de euro, bani puși din buzunarul propriu de către cei câțiva organizatori, va fi desigur răsplătit printr-o mediatizare pe măsură a Botoșaniului și a trăitorilor lui, pentru că albumul dedicat acestui eveniment ce va apărea în ianuarie anul viitor va cuprinde, printre altele, o pagină despre urbea noastră și una despre marele compozitor în inedita postură de caricaturist. Deasupra numeroaselor premii puse în joc, se ridică maiestuos Trofeul de excelență George Enescu, o lucrare de excepție purtând semnătura lui Mihai Debelly. Acest trofeu va recompensa cea mai bună lucrare din concurs, un concurs care s-a bucurat de o afluență impresionantă de prezențe de pe toate meridianele globului. Peste 200 de artiști plastici din 51 de țări au trimis pe adresa festivalului sute de lucrări ce vor fi jurizate de specialiști în domeniu din Brazilia, Bulgaria, Malaezia, Maroc, Polonia, Portugalia, Rusia și România. Demn de remarcat este faptul că promovarea internațională, selectarea juriului, dar și titanica muncă de secretariat au fost asigurate de către botoșăneanul specialist în domeniu Ioan Serediuc și de fălticeneanul Doru Axinte, cunoscut și prolific caricaturist. Din pleiada de participanți nu lipsesc botoșănenii, pictorii Liviu Șoptelea și Florin Grosu făcând parte din … lotul național format din aproape 30 de artiști plastici români. Acestea fiind informațiile referitoare la grandiosul festival ce poartă numele celui mai mare compozitor român, nu îmi mai rămâne decât să vă dau un sfat: puneți-vă măscuța, păstrați distanțarea socială și mergeți neapărat la Galeriile de artă Ștefan Luchian, acolo unde lucrările selectate și premiate vor fi expuse. Lăsați naibii televizorul, rețelele nocive de socializare, bârfa de la colț de stradă și încercați să vedeți și ce e frumos pe lumea asta. Că de lucruri urâte suntem sătui, oriunde ne-am învârti. De aceea o … învârtire prin fața exponatelor marilor artiști plastici din țară și din lume nu poate fi altceva decât un har și un dar din partea Domnului. De altfel, arta este ea însăși un dar pe care Dumnezeu ni l-a dat spre a ne bucura, spre a ne face mai buni și mai iertători. Din aceste motive am considerat că interviul Angelei Gheorghiu a constituit doar un derapaj de moment care trebuie uitat și iertat, George Enescu fiind peste tot în lume: și la Liveni, și la București, și la Paris și la New York și la Tescani și iată, acum, și la Galeriile de artă Ștefan Luchian!