Între populism și reforme – Cătălin MORARU, redactor șef

Tocmai când scriam că guvernul Ciucă va guverna pe baza pomenilor și măririlor de tot felul, pesediștii și liberalii din guvern și-au făcut socotelile și au observat că nu se prea poate. Dacă liberalii erau obișnuiți cu scandal în țară, pesediștii suferă enorm, ei sunt învățați cu oarecare pace socială, cu aruncat bani în popor, cu vă dăm, vă mărim. Orice încercare de reformă, cât de mică, a fost demolată de populismul pesediștilor când au ajuns din nou la guvernare. De aia trebuie semnalat că, pentru prima oară, un guvern care are membri PSD în componență, e forțat să ia măsuri nepopulare. Zbuciumul acesta interior e vizibil la toți pesediștii, s-au orientat urgent spre săraci și au luat ceva măsuri sociale pentru a-și păstra bazinul electoral.

Iar ministrul Budăi nu mai e așa dezinvolt ca atunci când era în opoziție și povestea la televizor că sunt bani pentru mărirea pensiilor. E un pic mai crispat și emoționat, pentru că trebuie să explice de ce NU se măresc pensiile cu 40%, de ce NU primesc primarii, parlamentarii și președinții de consilii județene pensii speciale, de ce NU se măresc salariile la bugetari, de ce NU se mai plătesc orele suplimentare, de ce NU se măresc pensiile speciale (se mai și impozitează, chiar).

Toate astea, cum spuneam, sunt măsuri luate de miniștri pesediști! Nici liberalilor nu le place, că și ei sunt niște pesediști vopsiți în galben. Dar sunt mai obișnuiți cu greve și proteste. Guvernările PSD, însă, nu au avut parte de așa ceva, liderii sindicaliștilor fiind apropiați de partid, dacă nu chiar membri.

Măsurile de mai sus erau necesare, chiar sunt mult prea timide. Dar nu le văd puse în practică. Iar pericolul este ca dorința asta de liniște dinspre guvern să creeze un haos bugetar. Înțeleg noima de a face PSD parte a procesului prin care se iau măsuri nepopulare, pentru stabilitatea procesului, măcar. Dar nu îi văd pe pesediști să reziste tentației populismului, chiar dacă acum anunță măsuri care vor duce la zbucium și presiune sindicală.

Deja măsurile din ordonanța aia trenuleț se schimbă zilnic. Profesorii fac scandal, așa că li se măresc salariile, la pragul pentru IMM-uri s-a renunțat, la taxa de solidaritate idem. Alte categorii de bugetari anunță proteste, unii chiar le fac, cum sunt polițiștii, ceferiștii, angajații din ministerul muncii. Așa că va fi greu.

Acum suntem în faza de căutare a unui vinovat. Se profilează două soluții, pe plan intern, USR, ei sunt ticăloșii de serviciu, iar pe plan extern, Uniunea Europeană, cu cerințe ce vor fi catalogate ca absurde, probabil.

Numai că e destul de complicată situația. USR nu mai e, gata, s-a dus. La guvernare sunt PNL și PSD, cu o majoritate covârșitoare în parlament. Scuza asta cu nu putem face din cauza celor dinainte devine tot mai subțire. Iar cerințele UE au fost negociate, nu impuse. Dacă România nu vrea să facă reformele la care s-a angajat, nu ia bani europeni, e foarte simplu, nu e nimic obligatoriu. Problema e că dezvoltarea României doar cu bani europeni s-a făcut, până și pesediștii știu asta. Iar bani europeni nu înseamnă doar finanțări de investiții, ci și subvenții agricole, de exemplu. Iar fără subvențiile europene uriașe pompate anual producătorilor, sectorul agricol românesc se închide de tot, rămânem doar cu agricultura de subzistență.

Banii europeni din PNRR, sunt un magnet extrem de puternic. Numai că vin cu niște condiții, pe asta se ceartă liberalii cu pesediștii acum. Trenul de bani europeni din PNRR prins deja în buget înseamnă patru miliarde de euro. Prin comparație, programul acela de furat pentru primari, Anghel Saligny, are asigurat 60 milioane euro. Astea sunt cifrele, restul sunt povești.

Sunt foarte curios cum va trece PSD prin furcile astea caudine, modul acesta de guvernare, cu parte din fostul lor electorat fiind ostil, le e complet străin. Dar cine știe, poate e o șansă de a se reforma partidul, de a mai lăsa la o parte populismul deșănțat care ține România în subdezvoltare.

Soluția normală ar fi ca guvernul liberalo-pesedist să se apuce de treabă, să facă investiții, să facă reformele și să atragă banii europeni. Cât mai mulți. Așa ar crește și PIB-ul, iar ministrul Budăi nu s-ar mai jeli că de ce sunt doar 9,4% din PIB pentru pensii. Faci un PIB mai mare prin investițiile respective, iar procentul acela înseamnă bani mai mulți. Matematică de clasa a patra.

Dar pentru soluția normală ar trebui să existe voință politică și pricepere de a concepe și pune în practică așa ceva. Deocamdată nu văd nici una, nici alta.

 

 

Deja ai votat!