Statule român, trezește-te! – Dumitru MONACU, scriitor

De aproape zece ani îmi exprim anumite gânduri, păreri sau creații literare pe principala rețea de socializare FaceBook. În tot acest interval de timp am avut anumite postări care au fost distribuite de mii sau chiar zeci de mii de ori. Unele creații chiar au început să circule pe FB fără să-mi mai poarte semnătura, lucru care nu mă deranjează absolut deloc. Ceea ce m-ar deranja ar fi ca ideile din această scriere să nu fie distribuite din pagină în pagină, de la om la om, de la instituție la instituție. Spun asta pentru că subiectul reprezintă un adevărat cui al lui Pepelea pentru nația română. Este vorba de pensii și pensionari, de aducerea în atenția dumneavoastră a unor idei care, dacă ar fi plagiate de către guvernanți, ar fi foarte bine și foarte corect, plagiatul în acest caz nefiind o culpă gen Ponta, Roman sau care or mai fi fost de-a lungul permisivilor ani postdecembriști. Știm cu toții că resursele patriei sunt așa cum sunt, că nu putem avea pensii și salarii ca-n țările dezvoltate ale Europei. La fel de bine știm însă că algoritmul ciudat după care se calculează actualmente pensiile este fără cap, fără coadă și fără miez din moment ce anumiți cetățeni beneficiază de pensii mai mari de 10 – 15 mii de euro lunar iar alții nici măcar de 200 de euro. Orice argument în favoarea acestor anomalii pică la prima suflare peste el a logicii și bunului simț. Corect și echitabil ar fi ca raportul dintre pensia minimă și pensia maximă pe care le poate acorda un stat sărac cetățenilor lui să nu fie mai mare de 5. Adică pensia minimă 500 de euro și pensia maximă de 2500 de euro. Cine dorește mai mult, poate să cotizeze la fondurile private, indiferent de funcția sau specificul activității desfășurate. Statul atâta ar trebui să poată și nicidecum să umple buzunarele unora care au avut parte atâta vreme cât au fost în activitate, de salarii și sporuri babane, astfel încât la ieșirea la pensie au deja aproximativ de toate: case, mașini, haine, conturi în bănci, copii aranjați la casele lor. Cei maxim 2500 de euro le-ar fi mai mult decât suficient pentru hrană, întreținere, medicamente și alte stricte necesități care, de altfel, se regăsesc pe lista de cheltuieli lunare ale oricărui cetățean. Dar din moment ce creșterea prețurilor la toate aceste necesități mergând braț la braț cu inflația și cu pensia de 200 de euro sunt efectele politicii tale, Statule român, ce vină au cei mulți comparativ cu cei puțini cocoloșiți la sânul tău cu o singură țâță? Cu ce drept ai împărțit cetățenii în două categorii, de-o prună și de două? Din moment ce soluția de normalizare este foarte simplă și fezabilă sută la sută, e limpede că doar reaua intenție a guvernanților menține de ani buni asemenea anomalii. Mai ales că, principiul contributivității poate fi și el aplicat în această ecuație, dar în limitele valorilor pe care le-am specificat mai sus. Faptul că beneficiarii pensiilor nesimțite sunt în proporție de aproape sută la sută foști lucrători în instituțiile de forță (Justiție, Poliție, Servicii, Armată, Jandarmerie ș.a.) ne arată clar și fără echivoc trocul murdar dintre guvernanți și a ceste instituții, troc ce le convine perfect părților pentru că astfel, pot nestingheriți să ciordească cu acte în regulă din avuția națională în timp ce plebea stă cu mâna întinsă pentru o centimă în plus la pensie. Nu, nu este normală o asemenea stare de lucruri și din păcate nu sunt semne că ceva se va schimba în bine. Normalitatea nu va fi sub nicio formă instaurată de către guvernanți. Nu au absolut nici un interes să facă asta. Cei mulți însă, au tot interesul și în plus, ceea ce-i cel mai important, pot mișca lucrurile în așa fel încât să dispară privilegiile și privilegiații actuali. Dacă vom mai dormi mult în papuci, timp în care resursele țării se tot duc pe copcă, ne vom trezi la un moment dat că ne-au furat chiar și papucii. Să nu uităm că bunurile și banii nu se fac pe holurile partidelor sau al prefecturilor ci în mediul privat, mediu care este „ajutat” tot mai mult să-și dea obștescul sfârșit. Viitorul nu sună deloc bine din moment ce salariile și numărul de angajați la stat tot cresc în timp ce în privat se resimte acut, în primul rând, lipsa forței de muncă. În aceste condiții, peste câțiva ani cine va mai contribui la fondul de pensii, Statule român? Încearcă să revii așadar pe făgașul normal până nu e prea târziu. Doamne ferește să ajungi să cunoști efectele furiei disperaților!