Atunci când analizează motivele pentru care România continuă să orbecăiască în bezna ignoranței, analiștii de la colț de stradă sunt de părere că alta ar fi fost soarta noastră dacă la conducerea țării ajungeau alții, și nu neisprăviții cu care ne-am pricopsit de treizeci și ceva de ani încoace. Din păcate, evoluția societății postdecembriste îi contrazice fără drept de apel. Pentru că am avut parte de ceva schimbări la nivel înalt, dar acestea nu au adus și evoluția atât de necesară. S-a schimbat doar gașca de profitori care a spoliat ce a mai rămas de la înaintași. În 1996 chiar am crezut că țărăniștii sunt cheia desprinderii de trecut. Flacăra speranței a fost însă stinsă repejor, iar ceea ce a urmat ne-a dovedit cu prisosință că nu avem nicio șansă să ne revenim. Există însă mulți români care mai cred că soarta noastră ar fi fost mai bună dacă-i votam pe alții, și nu pe cei pe care îi avem. Din păcate, optimismul nu mai are mare acoperire în viața reală.
Cu ceva ani în urmă, speranțele de mai bine se îndreptau către un anume Klaus Iohannis, primar de Sibiu, despre care se spunea că e singurul capabil să imprime societății românești spiritul german de care are atâta nevoie. Puțin a lipsit să ajungă premier, dar ghinion am avut noi, nu el. Nu cred că-i era necesar mai mult de un trimestru pentru a-și îngropa definitiv cariera politică, dar a avut șansa să nu fie numit în fruntea guvernului și a rămas în politica înaltă cu consecințele de rigoare pentru noi toți.
Ajuns președinte, a reușit să dezamăgească încă de la primul pas. Rupt de realitățile românești, deficitar la capitolul comunicare, Iohannis nu se poate lăuda cu mari realizări pe parcursul celor două mandate. În prezentul, oferit pe tavă de către PSD, a stat mai mult în țară decât pe afară datorită pandemiei, nu pentru că și-a propus să transforme în realitate promisiunile electorale. „România Educată”, proiectul de țară al președintelui, s-a dovedit a fi o glumă sinistră. Nici vorbă de investiții sau schimbări pozitive. Vorbe și cam atât…
Săptămâna aceasta Președinția a anunțat un nou proiect marca Klaus Iohannis. Mda, președintele nu s-a mai obosit să anunțe personal vestea cea bună legată de înființarea la nivelul Administrației Prezidențiale a unui grup de lucru pe tema „Combaterea schimbărilor climatice: o abordare integrată.”
Foarte frumos, ce să mai vorbim? „Realizarea” prezidențială a devenit foarte repede prilej de bășcălie pe rețelele de socializare și cei care nu au râs și-au exprimat furia și disprețul. Partea proastă e că tot ceea ce face Iohannis de o bună bucată de vreme are parte de astfel de reacții. Bășcălie și ură. Cam ca pe vremea lui Ceaușescu, numai că acum nu se mai ferește nimeni. Uite unde stătea salvatorul climei… Schimbările climatice au tot dreptul să tremure; Iohannis le-a pus gând rău.
Acum, stând strâmb și judecând drept (sau invers, că e mai simplu), e puțin probabil ca lupta contra schimbărilor climatice să aibă mare succes. Nu e vorba doar de România, ci de întreaga lume. Strategia are multe hibe și majoritatea celor care își declară susținerea așteaptă ca sacrificiile economice să vină de la alții. Statele puternic industrializate cumpără certificate verzi de la cele cu economie precară și în care fabricile care mai funcționează oricum o fac ignorând legislația în domeniu. Mult mai utile ar fi, pe plan național, strategii contra gunoaielor și în domeniul reciclării. Automatele alea care să preia deșeurile contra unei taxe ce va fi plătită tot de cetățean încă n-au devenit realitate. Pe marginea tuturor drumurilor găsești gunoaie, chiar și la câțiva kilometri distanță de orice așezare. Există tomberoane și ghene, dar nu și „România educată”, atât de necesară. Există legislație în domeniu, doar că nu se aplică.
Iohannis a mai făcut un pas. Unul nesemnificativ, care nu-i va aduce nici simpatie și nici realizări cu care să se laude la final de mandat. S-a creat doar o sinecură pentru specialiștii de partid, nimic nou sub soare.
