Mânată de atotputernicele servicii secrete și de un președinte direct interesat, coaliția de guvernământ se pregătește să sugrume și ultimele rămășițe ale debilei noastre democrații. În dezbaterea politicienilor se află un pachet de zece proiecte de lege privind securitatea națională prin care, dacă vor trece prin Parlament așa cum au fost redactate, serviciile secrete ar prelua conducerea țării și de jure, nu numai de facto – așa cum se întâmplă acum. Adică își vor consfinți prin lege să facă pe față ceea ce fac de ani de zile oarecum pe ascuns.
Printre altele, proiectele menționate prevăd că persoanele fizice și juridice au obligația să acorde sprijin la cererea serviciului respectiv în îndeplinirea atribuțiilor sale; că agenții SRI nu pot fi cercetați penal decât de procurori special desemnați și cu acordul șefilor săi; că serviciile nu vor mai da socoteală Parlamentului decât în cadrul restrâns al comisiilor de specialitate, fără să mai fie nevoite să prezinte public modul în care își cheltuie fondurile alocate și banii obținuți prin firmele asociate; că șefii lor nu pot fi schimbați și multe altele de acest gen.
De asemenea, pachetul de legi prevede extinderea listei de amenințări la adresa securității naționale la absolut toate domeniile din societate, inclusiv sănătatea, educația, cercetarea, până și patrimoniul cultural. Ceea ce va permite serviciilor să revină la statutul de organ de cercetare penală, pierdut în urma deciziei Curții Constituționale din 2016. Și pentru că am menționat securitatea națională, trebuie spus și că prin aceste legi președintele va primi drept de veto în Consiliul Suprem de Apărare a Țării, ceea ce înseamnă, nici mai mult nici mai puțin, că va conduce singur, anulând însăși rațiunea de a fi a acestui organism.
Desigur, legile securității pot fi modificate, și pe alocuri chiar trebuie, întrucât contextul internațional nu mai seamănă cu cel din timpul căruia au fost redactate. Numai că, potrivit cercetărilor sociale, România s-a dovedit a fi cea mai permisivă țară la tendințe dictatoriale din întregul Est al Europei. Ceea ce ar trebui să ne facă mult mai vigilenți la modul în care se realizează actualizarea lor. Fiindcă, dacă nu va fi drastic amendat, pachetul de legi propus spre votare va transfera întreaga putere unui grup obscur de inși pe care nu i-a ales nimeni, promovați adeseori fără merite, membri ai unei organizații oculte care nu este scutită de corupție și nepotism.
Pachetul de legi menționat mai sus, coroborat cu Legea avertizorului de integritate (despre care am mai scris aici – în fapt o lege a încurajării și protejării turnătoriei) și cu modificarea Codului Penal astfel încât „incitarea publicului, prin orice mijloace, la violenţă, ură sau discriminare se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă” (în fapt o lege care pune pumnul în gura libertății de exprimare și a dreptului la opinie), ne aruncă direct în atmosfera obsedantului deceniu, cel al anilor 50 ai teroarei staliniste. Atunci, peste 300.000 de români care au refuzat să colaboreze cu autoritățile, au fost torturați, uciși sau deportați în baza delațiunilor turnătorilor de ocazie în schimbul unor beneficii, a deciziei politice sau la bunul plac al șefilor fostei Securități.
Este evident că prioritatea absolută a momentului ar trebui să fie pachete de legi care să atenueze în țară efectele crizei mondiale, care să permită cetățenilor să treacă mai ușor peste această perioadă. Dar dacă, preocupați exclusiv de acest aspect, ignorăm monstruozitatea legislativă care se prefigurează vom ajunge să trăim într-un mediu în care orice protest – politic, economic, social – va deveni pasibil de amenzi și închisoare. Cu ce seamănă asta? Izbitor, cu Rusia lui Putin.
* MANCURTIZÁRE s. f. uitare provocată intenționat; supunere orbească, depersonalizare, îndobitocire. (< mancurt + -iza), cf. DEX online.
