Iazul zis al lui Verginel Gireadă, primarul comunei Mihai Eminescu, alimentat cu apă din rețeaua publică acum, în plină secetă, este unul din nenumăratele și edificatoarele exemple ale felului în care o minoritate plătită din bani publici a pus pur și simplu stăpânire pe comune, orașe, județe, pe țară. În total dispreț față de setea ce a cuprins ca un cerc de foc sudul județului, acesta a preferat să-și facă un stoc propriu de apă, fapt incredibil, dacă nu chiar s-ar fi petrecut. Iar tăcerea colegilor săi de partid, a deputatului Costel Șoptică, nu înseamnă altceva decât complicitate la această fărădelege, pentru că așa cum orice locuitor care se înțeapă ilegal în conducta publică de apă, fură, tot așa poate fi încadrată și fapta lui Gireadă, ba chiar cu circumstanțe agravante, dat fiind volumul furăciunii. Complice riscă să devină și Doina Federovici, președinta Consiliului Județean, proprietarul regiei de apă, dacă nu face nimic. I-ar fi însă dificil să acționeze, câtă vreme nenumărate pile, inclusiv de-ale ei, au fost angajate, fără concurs sau cu un concurs de mântuială, pentru a fi făcute funcționari publici la primăria din Mihai Eminescu, pentru a fi apoi transferate, după foarte scurt timp, pentru a umple birourile la Consiliul Județean sau ale altor direcții subordonate. Numai că impostura și slugărnicia merg mână în mână. Ne amintim cum președinta Consiliului Județean a adunat poporul pesedist în autocare și l-a cărat la manifestarea aberantă a lui Dragnea, când acesta a fost la Iași, pentru a-l da uitării imediat ce acesta a intrat la pușcărie. O vedem cum în fiecare zi umblă cu o armată de sfătuitori și fotografi, care umplu internetul și paginile publicațiilor locale prietene cu pozele doamnei, care vrea să dea impresia că nu mai dovedește cu treaba.
Poate chiar crede sincer că muncește pentru județ, atunci când se plimbă de colo până colo, neratând vreo sărbătoare, vreo vizită la primari sau vreun eveniment public pentru a-și împlini pornirile probabil narcisiste. Pentru astfel de plimbări preelectorale, lasă deoparte – sau poate chiar nu înțelege – problemele grave ale oamenilor: apa ce lipsește din sfertul de județ pe care nu îndrăznește să-l viziteze, apă care va lipsi peste tot dacă regia subordonată va da iar faliment, groapa de gunoi ce stă să cadă cu riscul unui dezastru ecologic, seceta și asociațiile agricole, fondurile europene, spitalele subordonate, funcționărimea cu mult supradimensionată. Nu trebuie să uităm deloc că acest monstru inutil, numit Consiliu Județean, la fel ca și președinții, ce se transformă repede în baroni locali, ce împart discreționar către primăriile sau firmele obediente resursele primite de la guvernul excesiv de centralizat, a fost creat doar în folosul politrucilor și în niciun caz al celor mulți.
Complicitatea iazului clandestin se poate întinde și la poliție, care ar fi trebuit să rezolve imediat un caz atât de simplu: un extras de carte funciară poate obține oricine spre a se convinge al cui e pământul pe care se află iazul, al primarului sau al uneia din numeroasele sale rubedenii, după cum se spune. O anchetă, constând în câteva întrebări, ar fi lămurit imediat cine este responsabil de furtul apei sustrase din rețea cu hidrantul primăriei, iar abureli de genul aerisirii conductei pot fi crezute doar de cei care au cel mult școala de mecanizator auto, adică tractorist, meseria inițială a primarului. Numai că, la fel ca orice în țara asta, și șefii din poliție tot politic sunt numiți și demiși, asta în măsura în care acceptăm că la noi politic înseamnă doar pile și atât.
Este interesant de aflat până unde merg relațiile, adică pilele, primarului Gireadă, câtă vreme a izbutit să blocheze ancheta cu iazul său particular și nu ar fi de mirare să ajungă până la guvern – până la urmă și acesta este condus de un general presupus impostor. La același guvern din care face parte și aliatul Marius Budăi, zis ministru al muncii, însă corect numit de un om de afaceri botoșănean drept ministru al pensiilor și în nici un caz al muncii.
Apa furată din rețeaua publică pentru iaz, președinția Consiliului Județean, Poliția, ministrul Budăi, subvenția către partide politice, nepriceperea, nepotismul, prostia agresivă, tupeul nemăsurat, toți și toate costă. Ne costă, din ce în ce mai mult. Plătim ca să fim mințiți și ca să fim furați, plătim lipitorile unui stat aproape eșuat. Da. Dar măcar plătim bine.
