Recentul scandal izbucnit în comuna Mihai Eminescu unde s-a descoperit conducta secretă care alimenta iazul comunal cu apă provenind din sistemul public de distribuție nu este decât o picătură în ocean dacă e să privim cu atenție ce se întâmplă în zonă. De zeci de ani regia de apă nu a constituit altceva decât rezervorul de la care căpușele politice au supt leuț cu leuț aducând unitatea azi în pragul falimentului. Invocarea infrastructurii vechi de cincizeci de ani care conduce la pierderi masive de apă este de fapt aruncarea batistei pe țambal, din spusele unor cunoscători nu numai iazul cu pricina fiind umplut uneori cu apa noastră cea de toate zilele ci și alte asemenea acumulări cu apă. În același context, dacă ne-ar da Dumnezeu ani de trăit câte autoturisme au fost spălate cu apă neplătită provenind din rețeaua publică, probabil am ajunge toți românii niște adevărați matusalemici. Apoi, contractele unor agenți economici care au avut … permisiunea politică de a lucra cu regia de-a lungul anilor postdecembriști au fost profitabile doar într-un singur sens. Fiind aparent un sac fără fund, averea distribuitorului de apă a făcut cu ochiul multor politicieni care și-au proptit acolo, în fruntea ierarhiei, oameni de încredere capabili să spună doar două cuvinte la orice propunere a lor: „Da, șefu’!” Aceiași politicieni care astăzi, speriați nu numai de direcția înspre care se îndreaptă regia dar și de imensul scandal izbucnit, dau din colț în colț, amintindu-ne de arhicunoscuta expresie neaoșă ”nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase”! Și uite-așa, regia de apă nu mai este sub patronajul ALDE sau al PSD ci pur și simplu este manageriată doar de specialiști. Ei, drăcia, dracului! Oare chiar așa de tâmpiți ne cred unii încât să le înghițim la infinit gogoșile cu gaura mai mare decât diametrul lor efectiv? Nu, „tovarăși nacealnici”! Nu înghițim așa ceva, drept urmare asumați-vă gogomăniile! Pentru cine nu știe (probabil sunt încă destui ignoranți) regia de apă este în subordinea Consiliului Județean, președinte fiind șefa PSD, Doina Federovici. Faptul că doamna de fier a social-democrației botoșănene i-a atribuit vicepreședintelui ALDE, Bogdan Dăscălescu, prerogativele coordonării regiei, nu înseamnă exonerarea de la falimentul aproape iminent al unității. Cum de altfel nici vicepreședintele nu se poate ascunde în spatele mincinoaselor afirmații cum că nu există amestec politic acolo, la apă, ci numai lucrături de specialiști. Una peste alta, țeava năstrușnică descoperită în ograda lui Verginel Gireadă (adică în comuna păstorită de el) ar trebui să bage la … apă mulți politicieni locali în frunte cu cei din vârful CJ și ai comunei Mihai Eminescu. Mi-e imposibil să cred că rolul acestei țevi era de aerisire a instalației. La fel cum iarăși nu pot crede că un angajat de-al primăriei, de capul lui, a săpat un șanț acolo și a montat buclucașa țeavă. Într-o țară normală ar fi curs din start nu apă în iaz ci cel puțin vreo patru-cinci demisii. Din păcate la noi, în țara tuturor posibilităților care a lăsat mult în urmă America, acest lucru firesc nu se va întâmpla. Încet-încet se va așeza batista pe țambal iar vinovat de toată această măgărie fiind scos probabil cetățeanul care a descoperit respectiva țeavă de alimentare a iazului comunal. Poate că o soluție de intrare în normalitate ar fi înființarea unui minister al … demisiilor. Că un minister al fericirii așa cum există în Butan, cu siguranță nu și-ar avea sensul în țara noastră colorată numai în negru și gri de către politicieni și colaboratorii lor vajnici din instituțiile de forță, justiție și servicii. Normalitatea la noi este o pasăre extrem de rară în pofida hârtiei care ne prezintă de multe ori realitatea în roz când de fapt în farfurie e cu totul altceva. În concluzie, pronosticul meu este că nimeni nu va intra la apă după tărășenia cu conducta. Chiar dacă se va întâmpla așa, atât eu cât și ceilalți colegi de la „Monitorul de Botoșani” nu putem sta cu mâinile în sân și să nu scriem despre derapajele grave din societate, din județ, din urbe. Odată și odată tot se vor așeza lucrurile pe făgașul firesc. Chiar dacă acele vremuri par a fi departe și nu în viitorul apropiat. Apropo de timp, i-am răspuns zilele trecute unui prieten care mă atenționa să fiu mai ponderat în ce scriu și ce critic întrucât mă iau de toți și s-ar putea ca la un moment dat cineva să mă „lucreze”: „Decât toată viața cioară, mai bine trei zile șoim!” În plus, atâta vreme cât adevărul sălășluiește în rândurile mele, am conștiința curată că am făcut numai și numai ce trebuia. Mă poate contrazice cineva că am scris neadevăruri despre regia de apă, despre conducta de la Mihai Eminescu sau despre implicarea politicului în toată această tărășenie? Categoric nu, categoric adevărul nu poate intra la … apă!
