Este evident pentru toată lumea că un război astăzi nu are în comun cu ceea ce am învățat noi din lecțiile de istorie sau din povestirile bunicilor și străbunicilor decât morți, distrugeri, sărăcie, foamete, boli și alte asemenea urgii care, în urmă cu ceva ani, erau de neimaginat într-o lume modernă, tehnologizată, dezvoltată și emancipată. Foarte mulți oameni erau convinși că diriguitorii planetei au învățat câte ceva din dureroasele experiențe ale trecutului. Din păcate, istoria se repetă și barbarul obicei de ucidere a semenilor pentru a le lua avuția a reapărut într-o Europă ce se credea a fi lider mondial în ceea ce privește pacea, armonia, bunăstarea. În aceste condiții, fiecare popor din zona beligerantă a încercat o regrupare în jurul axei naționale prin adoptarea unor politici adecvate, sau nu. Se știe că, de când e lumea și pământul, în caz de război, gulerele albe (adică cei care declanșează de fapt catastrofele!) stau picior peste picior la pupitru, iar plebea, transformată în carne de tun, apără cu prețul vieții, țara. Plecând de la acest adevăr de necontestat, ziarul „Libertatea” a realizat zilele trecute un sondaj de opinie cu privire la disponibilitatea românilor de a-și apăra patria în cazul unei agresiuni externe. Rezultatele sondajului nu mă surprind absolut deloc, întrucât exact cam aceleași impresii și păreri despre situație o au și botoșănenii noștri cu care am interacționat pe marginea acestui subiect. „N-au decât să meargă pe front cei care au furat și sărăcit țara, nu noi!” – cam acesta este punctul de vedere al prietenilor, cunoștințelor sau anonimilor de pe stradă. Un răspuns care se mulează destul de consistent pe rezultatele sondajului de care aminteam, adică 29,1 % ar pleca din țară sau s-ar ascunde până la trecerea potopului, 33% ar aștepta să vadă în ce direcție se îndreaptă lucrurile și doar 36 de procente dintre români ar fi dispuși să participe la apărarea țării. Adică aproximativ un român din trei ar fi dispus să se înroleze în armată. Până la urmă, situația nu este alarmantă din acest punct de vedere, să nu credeți că în 1877, în 1916 sau în 1940 voluntariatul a fost la mare cinste printre compatrioții noștri. Între a muri împușcat de către plutonul de execuție și a avea o șansă cât de mică la viață în bătaia puștilor inamice, normal că românii au fost nevoiți să aleagă a doua variantă. Ceea ce diferă esențial în mentalul de azi și cel de atunci al românului este modul de percepere al politicilor interne, politici care, abordate cu înțelepciune și cumpătare, au demonstrat în unele state, datorită unor oameni politici de anvergură, că se poate și fără război, că se poate și neutralitate sau chiar mai mult, impunerea către agresori a unor principii compatibile cu dorința poporului în slujba căruia s-au angajat să fie. La noi, politicienii nu sunt în slujba poporului, ci servesc ori ale lor interese personale, ori ale altor entități care pot fi state, grupări malefice sau instituții subversive. Apropo de titulatură, am folosit în mod special acest termen, „politicieni” și nu „oameni politici”, deosebirea dintre cele două tagme fiind exact precum deosebirea dintre „muzicant” și „muzician”! Apoi, marea deosebire dintre cotropitorii contemporani și cei din urmă cu sute de ani constă în faptul că azi aceștia realizează importanța capitalului numit „om” și nu mai trec prin foc și sabie toată suflarea peste care năvălesc, ci se vor folosi de populații pentru a-și umple și mai abitir pungile. Războaiele de azi nu mai sunt determinate de necesitățile primare ale omului, ci de dorința bolnavă a unora de a avea mai mult și mai mult, în condițiile în care, poate jumătate de planetă de-abia își duce traiul de pe azi pe mâine. Faptul că bogații planetei provoacă aceste conflicte de pe urma cărora cei săraci tot săraci rămân indiferent de ce parte a baricadei s-ar afla, a provocat un curent normal și sănătos în rândurile plebei: vreți război, faceți-l dar fără noi! Ceea ce nu poate fi decât bine, gulerele albe de care aminteam n-or să stea niciodată în fața gloanțelor nici pentru miliarde și miliarde de euro. Așadar, opțiunea afirmată clar a majorității oamenilor de rând de a nu participa la măcelurile orchestrate de către niște imbecili pentru bani și putere, dacă s-ar transforma în realitate faptică, politicienii, magnații, șefii de state, liderii grupărilor secrete s-ar vedea prinși clar în ofsaid și ar renunța la planurile lor machiavelice, pentru că fără soldați nu există și nu poate exista război. Imaginați-vă că nimeni de pe globul acesta nu ar fi dispus să se înroleze! Ce s-ar face Putin, Biden și toți ceilalți ca ei, care până și când stau pe closet visează saci de bani și munți de putere?
