De când există pe pământ, omul a căutat, prin născocirea unor unelte, obiecte sau chiar situații, să-și facă viața mai ușoară, traiul mai bun. Timp de multe milenii mintea omenească a „produs” tot felul de lucruri, începând de la banalele arme sau unelte cu vârfuri de piatră și până la sofisticatele computere din ziua de azi. Toate acestea, repet, au fost concepute în scopul suplinirii sau diminuării eforturilor corpului uman în activitățile lui uzuale menite să-i contureze standardul existențial necesar sau dorit. Astfel, omul a inventat tot felul de lucruri care să-i faciliteze atingerea scopurilor lui cu eforturi cât mai mici și cu eficiență cât mai mare. Toate acestea au produs transformări asupra caracteristicilor lui fizice în sensul că anumite funcții s-au redus considerabil în timp. Spre exemplu, odată cu apariția focului și utilizarea lui, rezistența omului la frig s-a diminuat considerabil. La fel și cu armele sau uneltele inventate. Utilizarea lor a avut ca efect principal o eficiență sporită în activitatea omului iar ca efect secundar diminuarea unor aptitudini, a forței fizice, chiar. Așadar, toate născocirile umane au avut cu predilecție efecte asupra trupului omului. Ceea ce, până la urmă, nu a fost deloc rău, imaginația, ingeniozitatea și iscusința semenilor noștri depășind în ultimii ani, orice limită. Ceea ce ar trebui să îngrijoreze omenirea de azi se referă la un aspect inedit pe care îl capătă această deplasare accelerată continuă pe spirala tehnologiei de vârf: inteligența artificială. Acest concept, relativ nou, are ca efect secundar, prostirea oamenilor, asta ca să folosesc un termen dur dar extrem de potrivit în acest context. Astfel, locuitorii planetei nu-și vor mai pune la treabă materia cenușie ci vor apela la calculatoare, telefoane sau alte asemenea device-uri ori de câte ori vor da piept cu situațiile în care este nevoie de gândire, aprofundare sau judecată în luarea unor decizii. Cum funcția creează organul, e limpede că miliarde de oameni, bazându-se doar pe inteligența artificială se vor împotmoli în prostia naturală înspre care au fost împinși de câțiva semeni ai săi care dezvoltă până la nori și chiar mai departe acest concept de inteligență artificială. Vulnerabilitatea sistemului ce se vrea a fi implementat pe toate tronsoanele existenței umane constă în faptul că omenirea va căpăta în timp, caracteristicile unei imense turme de ovine în sensul că se va deplasa când, unde și cum va voi seamănul care întocmește programul și se va manifesta aidoma vrerii lui. Singura contră din partea turmei va fi probabil un prelung behăit ce va fi rapid anihilat de bâta cu electroșocuri sau impulsuri a ciobanului cibernetic. Totul va fi calculat, programat și încadrat în niște tipare care vor știrbi până la aplatizare lucrurile frumoase din viața omului de azi: arta, dragostea, joaca, meditația și nu în ultimul rând, speranța. Astfel, cu ajutorul inteligenței artificiale se va putea picta, introducând în computer culoare, lumină și ce se vrea a fi transpus pe pânză sau se vor putea scrie eseuri sau versuri, prin precizarea bazei de date și a scopului final. La fel, apăsând un fatidic „enter” vom avea pe ecran rezolvarea problemelor de matematică, a ecuațiilor chimice sau a unei controverse medicale. Astfel, oamenii nu vor mai fi nevoiți să-și întrebuințeze creierul, fapt care va conduce inevitabil la ceea ce am numit mai sus, prostirea lor întrucât se știe că organul nefolosit se atrofiază! Dacă aș fi un adept al teoriilor conspirației aș afirma că exact acest lucru este dorit de către potentații pământului adică diminuarea capacităților intelectuale ale oamenilor care astfel vor putea fi coordonați și controlați mult mai simplu și mai eficient. Cum nu văd peste tot conspirații și scenarii, mă limitez la a aprecia că tendința acută de dezvoltare a inteligenței artificiale derivă în primul rând din curiozitatea biblică a omului care dorește să vadă, să știe, să cunoască și să înțeleagă tot, fără să gândească măcar o secundă că toate aceste capacități sunt numai și numai apanajul Divinității, al Creatorului. Este cât se poate de limpede că inteligența artificială va veni peste omenire ca un tăvălug, spre bucuria unora care își freacă mâinile gândind că astfel, vor putea stăpâni mai lesne, lumea. Nu drăguților, nu o veți stăpâni pentru că dezvoltarea inteligenței artificiale se va produce doar până la un punct după care, ca la orice computer supraîncărcat cu informații și mai ales viruși, se va produce resetarea generală. Iar după ea, oamenii vor fi preocupați să facă unelte din piatră și din os, să folosească focul și alte asemenea activități de pionierat…
