Fără banii europeni, alocați prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) suntem praf. Nu este o alarmă nejustificată ci o constatare. Bugetul României din 2023, proiectele de investiţii, de dezvoltare instituțională și a infrastructurii se bazează pe banii care ar urma să vină de la Comisia Europeană (CE) prin PNRR. Însă, ceea ce era de prevăzut și a tot fost semnalat în presa nealiniată, a ajuns la un deznodământ și se întâmplă chiar acum. Zilele trecute, oficiali ai CE i-au anunțat pe oficialii guvernamentali români că cererea de plată numărul doi din PNRR, în valoare de trei miliarde de euro, este blocată.
Banii românești din planurile naționale de dezvoltare – ba rurală, ba locală, ba durabilă – după cum le-au redenumit guvernările ultimilor zece ani, sunt insuficienți. Ei vin din taxarea consumului intern iar acesta se află în scădere drastică. Și oricum, banii aceia sunt doar mărunțișul care stă în pixul unui vremelnic ministru al dezvoltării, care îi distribuie pe criterii clientelare președinților de consilii județene și care, la rândul lor, îi distribuie pe aceleași criterii primarilor obedienți și care, la rândul lor, îi împart cu firmele de casă care sunt de acord să întoarcă un anumit procent celor care i-au fericit cu achiziții supraevaluate.
Motivul blocării PNRR este clar și anume modul șmecheresc în care guvernanții de la București încearcă să evite, pe toate căile posibile, implementarea reformelor cerute de CE în energie, justiție, pensii și învățământ. Coaliția majoritară nu are cum să pună în practică cerințele șefilor Uniunii Europene fiindcă și-ar ostiliza imediat propriul electorat, în majoritate conservator și dependent de stat și care a aprobat mai mereu politica „zicem ca ei și facem ca noi”.
Practic, România se află acum aproape în situația Ungariei, dar pe alte coordonate: Bruxelles-ul ne-a tot amenințat cu condiționarea fondurilor de îndeplinirea reformelor interne, a tolerat această dualitate până acum doar fiindcă ne-am conformat fără crâcneli politicii externe a Uniunii. De data aceasta însă CE poate să pună piciorul în prag fiindcă PNRR este rezultatul unor negocieri al căror rezultat l-a semnat România și nu doar Cristian Ghinea de la USR, șeful delegației de atunci.
În realitate, această a doua plată trebuia efectuată în decembrie trecut iar acum Guvernul României trebuia să facă pregătirile și demersurile pentru solicitarea celei de a treia plăți. Nici vorbă, în urma unui schimb de scrisori între oficialii români și cei ai CE – secretizat de partea română – incapabilii de pe Dâmbovița au fost anunțați din timp că a doua plată a fost blocată. Așadar, ei știau deja demult dar principala lor grijă a fost nu să se conformeze cerințelor CE ci să nu afle populația.
PSD speră să poată renegocia anumite clauze din PNRR, cele cu privire la pensiile speciale, unele din energie, cu privire la închiderea unor mine de cărbuni, unele din justiție, cu privire la Legea avertizorului de integritate și unele din digitalizare și învățământ. La toate acestea, Guvernul României are împotriviri sistemice, întrucât majoritatea au fost reglementate politic prin intermediul Curții Constituționale, în totală contradicție cu cerințele europene. Deocamdată, CE afirmă în scris că doleanțele puterii politice de la București sunt nenegociabile și că acordul trebuie respectat așa cum a fost semnat.
În lipsa banilor din PNRR, posibilul viitor guvern de după rotativa din mai, poate fi lovit unde-l doare mai tare, fiindcă administraţiile centrale şi locale nu vor putea demara proiectele promise. În acest caz, este de așteptat ca PSD să renunțe la funcția de premier, pentru a nu-și asuma acest al doilea eșec usturător după Schengen, coaliția să se destrame și să intrăm într-o criză politică. Mai sunt doar două luni, martie şi aprilie, pentru a rezolva cerințele CE.
