În urmă cu aproape un deceniu, pe când actualul președinte era doar candidat la funcția supremă în stat, adversarii politici l-au acuzat de atât de multe chestii încât, chiar și jumătate dintre ele să fi fost adevărate, Klaus Iohannis nu merita votat. Lista de defecte și ambiții mărunte a neamțului providențial era foarte lungă, neverosimil de lungă. Poate că asta l-a propulsat în fruntea statului; faptul că i se reproșau prea multe tare și, cumva, asta suna a minciună.
Acum, când finalul celui de-al doilea mandat se apropie cu pași repezi, constatăm că vizitatorul de la Cotroceni – mult spus locatar – a reușit să bifeze cu brio toată lista de defecte pusă în cârcă de foștii adversari și actualii aliați politici. Omul este egoist, lipsit de empatie, avar și total disprețuitor față de acei „dragi români” care l-au votat.
Cei aproape zece ani de mandat ai lui Klaus Iohannis nu ne-au dus foarte departe, ba dimpotrivă. Nu același lucru se poate spune și despre el, care a călătorit mai mult decât toți președinții de până acum ai României la un loc și n-a făcut-o oricum, ci sfidând un popor întreg.
După ce n-am fost primiți în Spațiul Schengen, trompeta liberală Rareș Bogdan i-a îndemnat pe români să boicoteze, printre altele, băncile austriecilor. Personal, nu înțeleg care e vina unei bănci sau a unei fabrici de ciocolată în faptul că am ratat Spațiul Schengen și nu mă dau în vânt după astfel de patriotisme. Prefer să am cont cu costuri zero la o bancă austriacă decât să plătesc la una românească taxă de administrare de cont, comision de retragere, taxă de verificare sold. Până și aplicația se plătește, că așa e frumos și patriotic.
Ciudat, dar Rareș Bogdan nu i-a spus și președintelui cum stă treaba cu patriotismul. Sau poate că lui Iohannis oricum nu-i pasă. Așa că a plecat în Japonia cu un avion închiriat de la străini. Nu e clar cât anume ne va costa distracția asta – ne va costa, că noi îi plătim cheltuielile, nu a plecat cu banii din chirii – deoarece administrația prezidențială a invocat secretul de stat. Se vehiculează o sumă de aproape jumătate de milion de euro și nu e cazul să se dea vina pe presa răuvoitoare. Speculațiile ar fi risipite dacă de la Cotroceni ar veni un răspuns clar și asumat. Televiziunile de partid îi iau apărarea și spun că omul s-a dus să reprezinte România, trebuia să o facă în mare fel, că suntem la înălțime. Și Iohannis a reprezentat România așa cum s-a priceput mai bine. S-a dus să-l omagieze pe Shinzo Abe, acel premier nipon pe care l-a lăsat să se descurce singur prin București dintr-un motiv meschin și egoist. Nu-i plăcea pe cei de la PSD. Acum e altă situație. Dintre toți oficialii, a fost singurul fără mască, la Banchet s-a prezentat cu cămașa pătată, că a uitat nevasta să-i pună una de rezervă. Probabil a murdărit-o în avion.
Și, că tot am pomenit de prima doamnă, a călcat și ea în străchini. Rochia roz, complet neprotocolară- poate fi trecută în contul echipei de papagali care a pregătit evenimentul. Nu același lucru se poate spune despre faptul că, înainte de a porni spre Japonia, aeronava închiriată a făcut escală la Sibiu, să o preia pe Carmen Iohannis. Aroganță? Puțin spus. Să ne amintim că prima doamnă este cadru didactic și, legal vorbind, nu are drept la concediu pentru nevoi personale în timpul desfășurării cursurilor. Anul trecut învățământul preuniversitar a avut parte de o vacanță neprogramată pentru ca madam Iohannis să poată pleca legal în Egipt. Unii cu vacanța, alții cu concediul plătit de stat. Anul acesta a plecat în Japonia deși, legal vorbind, nu are voie să-și ia concediu. Probabil școala ei e în Săptămâna Verde sau Săptămâna Altfel și îi ține careva locul. Apropo, în unele școli din România se practică suplinirea colegială; adică ții orele unui coleg, dar nu ești plătit, că statul nu are bani. S-a găsit cineva să o înlocuiască la catedră, dar treaba asta e nesimțită rău. Nu sunt bani pentru material didactic în școli, pentru plata celor care-și suplinesc colegii, dar sunt bani pentru toate fițele cuplului prezidențial. Dar măcar suntem bine reprezentați în lume, atât de bine că până și Dăncilă râde.
