Sunt convins că fiecare dintre noi am întâlnit măcar o dată în viață un troglodit opărit la creier care să ne inoportuneze cu întrebarea tâmpă din titlu. Dacă respectivul ar fi fost medic și ar fi venit și cu un răspuns de genul „am salvat sute vieți” sau ar fi fost învățător și ar fi continuat cu „am pus creionul în mână la multe generații” sau ar fi fost constructor și ar fi spus că „blocul acela cu 20 de etaje este proiectat de mine” sau … și așa mai departe, da, m-aș fi dat la o parte din calea lui și mi-aș fi scos pălăria în semn de înaltă prețuire și profund respect. Dar când întrebarea ce se vrea a fi retorică este pusă de un amploaiat al statului urcat pe fotoliul pufos de tăticu, de punga familiei,de partid sau de o combinație de asemenea rampe de lansare, sincer să fiu mă ia cu greața. O greață din aia de nesuportat ce se transformă în secunda doi în vomă mentală. Ultima istorie în care am detectat ca protagonist un asemenea personaj ce se crede a fi Dumnezeu pe pământ îl are ca personaj principal pe un procuror cu oarece funcție la CSM. Acesta, uitând că deține în prezent un cuțit și o pâine căpătate probabil printr-o lucrătură nefericită a hazardului și abuzând de vidul de bun simț din propriu-i caracter, pune întrebarea fatidică unui polițist de parcă el ar fi fost Eminescu sau Adi Minune (am alăturat voit samavolnic cele două nume tocmai pentru a fi înțeles corect de toți românii!) și nu un vremelnic deținător de funcții. Că da, cei care pun întrebarea aceasta idioată sunt de regulă, deținătorii de funcții care, depășindu-și condiția ajung să creadă că sunt și ei o firimitură de divinitate, dacă nu un boț întreg. Cel puțin de aur, gândesc ei. Dintre specimenele care au în vocabular vorbele din titlu enumăr: polițiști, procurori, judecători, jandarmi, inspectori de prin diferite agenții, reprezentanți ai ministerelor, politicieni, ba chiar și oameni din servicii deși aceștia ar trebui să meargă pe burtă decât să-și decline identitatea sau locul de muncă. Toți, absolut toți acești păcălici, dacă ar rămâne fără funcții ar trebui, în mod normal, să fie muritori de foame pentru că nu știu absolut nimic să facă. Din fericire pentru ei, perioada cât ocupă funcțiile este o perioadă acumulativă la maximum, în timp foarte scurt ei adunând adevărate bogății. Și dacă numai acești pigmei ar folosi întrebarea din titlu, n-ar fi desigur ceva bun dar ar fi o situație de treacă-meargă, inacceptabilă dar intrată în uz, pentru că așa merg treburile în România. Din păcate, ne confruntăm cu o speță și mai de râsul curcilor și anume guițatul odraslelor acestora care, atunci când sunt deranjate din nesimțirea lor, întreabă și ei retoric: tu știi cine e tatăl meu? Sau unchiul, sau mama mare sau mama lor de nesimțiți! Oricât de calm, de civilizat și de om cu bun simț ai fi, când auzi așa ceva îți vine instantaneu în minte populara înjurătură românească de mamă pe care, dacă ai fi la fel de neanderthalian precum jivina beizadea, nu ai avea nici un motiv să n-o exprimi cu voce tare și mânie revoluționară. Obiceiul acesta al unor reprezentanți ai statului român puși în niște posturi cheie pentru a-și sluji semenii și nu pentru a se împăuna cu puterile lor vremelnice nu este nici de azi, nici de ieri și nici măcar din perioada comunistă. Întotdeauna funcțiile, posturile cu impact asupra libertății și securității cetățeanului au creat mici monștri pentru care nu există nici măcar Dumnezeu, ei considerându-se îndrituiți a împărți dreptul la viață, la libertate, la trai decent sau trai de calvar. Cu siguranță că aceste deviații pot fi regăsite și în alte țări, mai civilizate și mai destupate la minte decât noi numai că, acolo, asemenea comportamente sunt extrem de izolate nu ca la noi, fenomene de masă. Pentru că prostul dacă nu e fudul, nu e prost destul! Și cum ar putea el fi fudul dacă nu prin behăitul prelung atunci când autoritatea îi e pusă la fireasca îndoială, behăit ce se traduce prin întrebarea care sfidează bunul simț, rațiunea și inteligența: „Bă, tu știi cine sunt eu?” O întrebare retorică ce nu poate exista decât în tandem cu un răspuns pe măsură: „Un dobitoc!”
Bă, tu știi cine sunt eu? – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Rusia ne-a returnat AUR-ul. Atacul Rusiei asupra Poloniei, turnesol pentru Simion – Cristian Pantazi, jurnalist
Redacţia -
„Înarmarea iluzorie și escaladarea conflictului în Ucraina, pe termen nedeterminat, nu va duce decât la mai multe atacuri. Românii și ceilalți europeni sunt sătui...
Editorial
Mai întâi, omoară știrile. Apoi, fă ce vrei – Cătălin MORARU, redactor șef
Redacţia -
Aveam de gând să scriu despre dispariția jurnalismului de bună credință, aspect văzut ca o necesitate de clasa politică, aproape în integralitatea ei, ca...
Editorial
Taxe europene, servicii românești – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
În încercarea disperată de a echilibra un buget din ce în ce mai costeliv, guvernanții au sporit birurile pe pensii, deși este și incorect,...
Editorial
Trepădușii – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Recent, un fotbalista de la FCU Craiova, Vladislav Blănuță, cetățean al Republicii Moldova, s-a transferat la echipa ucraineană Dinamo Kiev. Până aici, toate bune...
Editorial
Exerciții de imagine – Virgil COSMA, jurnalist
Redacţia -
Patru moțiuni de cenzură într-o singură zi. George Simion pare să fi reinventat fitness-ul parlamentar: „azi facem seturi, nu repetări”. Dacă nu reușește să...
Editorial
Pe când un film deștept despre Maria Tănase? – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Nu am fost niciodată de acord cu ideea că în trecut am avut mari actori și acum e secetă totală! Nimic mai fals. Avem...
Editorial
Pizza politică, cine plătește și cine se îndoapă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
România trebuie să facă față unui moment cât se poate de delicat, însă se pare că nota de plată va fi decontată tot de...
Editorial
Dictatura proștilor nu este democrație – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Sufocați aproape un semicentenar de o cruntă și apăsătoare dictatură, românii au văzut în democrație suprema formă de organizare a societății când de fapt,...
Editorial
Protest pentru lideri, nu pentru sindicaliști– Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
România e un balamuc total, și asta nu e ceva de dată recentă, e ceva ce s-a cronicizat într-un asemenea hal încât a căpătat...
Editorial
Confuzii fiscale
Redacţia -
În politica românească, paradoxul a devenit regulă. Cazul eliminării impozitului de 1% pe cifra de afaceri pentru multinaționale este doar cel mai recent episod...
Editorial
Jelania lui Emil Constantinescu, cel care ne-a făcut cadou încă un Iliescu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
La timpul potrivit, l-am votat pe Emil Constantinescu cu amândouă mâinile și atunci când a fost declarat învingător am crezut sincer că, în sfârșit,...
Editorial
Verba volant, scripta manent – Cătălin MORARU, redactor șef
Astăzi citiți ultima ediție tipărită a Monitorului de Botoșani. Vom continua în mediul online, pe site-ul nostru și pe paginile noastre de pe rețele...
Editorial
Ordinea și disciplina de partid – Dumitru MONACU, scriitor
Pentru diminuarea și eventual eradicarea haosului instituțional din România este mare nevoie ca pe lângă alte măsuri să fie implementată cu multă sârguință și...
Editorial
De ce pensii trebuia să se ocupe și de care s-a ocupat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Mai în glumă, dar mult mai în serios, am cam ajuns să mă tem de reformă. Pentru că toate măsurile cu pretenții reformatoare luate...
Editorial
Pasul mic de la informație la prostie – Dumitru MONACU, scriitor
Unul dintre principalele motoare ale dezvoltării și emancipării omenirii este, fără doar și poate, informația. Un adevăr cunoscut în detaliu de bogata familie Rothschild,...
Editorial
Simfonia distrugerii – Virgil COSMA, jurnalist
Cu peste 30 ani în urmă, David Mustaine, genialul lider al trupei de rock Megadeth, compunea o piesă care s-a dovedit a fi premonitorie....
Botoșani
cer fragmentat
21.6
°
C
21.6
°
21.6
°
46 %
7.6kmh
67 %
D
21
°
lun
21
°
mar
25
°
mie
15
°
J
20
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
Redacţia -
„Înarmarea iluzorie și escaladarea conflictului în Ucraina, pe termen nedeterminat, nu va duce decât la mai multe atacuri. Românii și ceilalți europeni sunt sătui...
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...