Sunt convins că fiecare dintre noi am întâlnit măcar o dată în viață un troglodit opărit la creier care să ne inoportuneze cu întrebarea tâmpă din titlu. Dacă respectivul ar fi fost medic și ar fi venit și cu un răspuns de genul „am salvat sute vieți” sau ar fi fost învățător și ar fi continuat cu „am pus creionul în mână la multe generații” sau ar fi fost constructor și ar fi spus că „blocul acela cu 20 de etaje este proiectat de mine” sau … și așa mai departe, da, m-aș fi dat la o parte din calea lui și mi-aș fi scos pălăria în semn de înaltă prețuire și profund respect. Dar când întrebarea ce se vrea a fi retorică este pusă de un amploaiat al statului urcat pe fotoliul pufos de tăticu, de punga familiei,de partid sau de o combinație de asemenea rampe de lansare, sincer să fiu mă ia cu greața. O greață din aia de nesuportat ce se transformă în secunda doi în vomă mentală. Ultima istorie în care am detectat ca protagonist un asemenea personaj ce se crede a fi Dumnezeu pe pământ îl are ca personaj principal pe un procuror cu oarece funcție la CSM. Acesta, uitând că deține în prezent un cuțit și o pâine căpătate probabil printr-o lucrătură nefericită a hazardului și abuzând de vidul de bun simț din propriu-i caracter, pune întrebarea fatidică unui polițist de parcă el ar fi fost Eminescu sau Adi Minune (am alăturat voit samavolnic cele două nume tocmai pentru a fi înțeles corect de toți românii!) și nu un vremelnic deținător de funcții. Că da, cei care pun întrebarea aceasta idioată sunt de regulă, deținătorii de funcții care, depășindu-și condiția ajung să creadă că sunt și ei o firimitură de divinitate, dacă nu un boț întreg. Cel puțin de aur, gândesc ei. Dintre specimenele care au în vocabular vorbele din titlu enumăr: polițiști, procurori, judecători, jandarmi, inspectori de prin diferite agenții, reprezentanți ai ministerelor, politicieni, ba chiar și oameni din servicii deși aceștia ar trebui să meargă pe burtă decât să-și decline identitatea sau locul de muncă. Toți, absolut toți acești păcălici, dacă ar rămâne fără funcții ar trebui, în mod normal, să fie muritori de foame pentru că nu știu absolut nimic să facă. Din fericire pentru ei, perioada cât ocupă funcțiile este o perioadă acumulativă la maximum, în timp foarte scurt ei adunând adevărate bogății. Și dacă numai acești pigmei ar folosi întrebarea din titlu, n-ar fi desigur ceva bun dar ar fi o situație de treacă-meargă, inacceptabilă dar intrată în uz, pentru că așa merg treburile în România. Din păcate, ne confruntăm cu o speță și mai de râsul curcilor și anume guițatul odraslelor acestora care, atunci când sunt deranjate din nesimțirea lor, întreabă și ei retoric: tu știi cine e tatăl meu? Sau unchiul, sau mama mare sau mama lor de nesimțiți! Oricât de calm, de civilizat și de om cu bun simț ai fi, când auzi așa ceva îți vine instantaneu în minte populara înjurătură românească de mamă pe care, dacă ai fi la fel de neanderthalian precum jivina beizadea, nu ai avea nici un motiv să n-o exprimi cu voce tare și mânie revoluționară. Obiceiul acesta al unor reprezentanți ai statului român puși în niște posturi cheie pentru a-și sluji semenii și nu pentru a se împăuna cu puterile lor vremelnice nu este nici de azi, nici de ieri și nici măcar din perioada comunistă. Întotdeauna funcțiile, posturile cu impact asupra libertății și securității cetățeanului au creat mici monștri pentru care nu există nici măcar Dumnezeu, ei considerându-se îndrituiți a împărți dreptul la viață, la libertate, la trai decent sau trai de calvar. Cu siguranță că aceste deviații pot fi regăsite și în alte țări, mai civilizate și mai destupate la minte decât noi numai că, acolo, asemenea comportamente sunt extrem de izolate nu ca la noi, fenomene de masă. Pentru că prostul dacă nu e fudul, nu e prost destul! Și cum ar putea el fi fudul dacă nu prin behăitul prelung atunci când autoritatea îi e pusă la fireasca îndoială, behăit ce se traduce prin întrebarea care sfidează bunul simț, rațiunea și inteligența: „Bă, tu știi cine sunt eu?” O întrebare retorică ce nu poate exista decât în tandem cu un răspuns pe măsură: „Un dobitoc!”
Bă, tu știi cine sunt eu? – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Capăt de drum – George LAZĂR, director
În avalanșa de știri, săptămâna trecută una a trecut aproape neobservată. Este vorba de anunțul făcut de Doina Federovici, președinta consiliului județean, că nu...
Editorial
Manipulare să fie, dar numai pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Anul electoral 2024... Alegerile sunt din ce în ce mai aproape, deci e de așteptat ca lupta între poftitorii de ciolan să se intensifice....
Editorial
Fără dulap și taburete! – Dumitru MONACU, scriitor
Știm cu toții că niciodată nu a fost ordine și normalitate pe piața politică din România, dar în acest an asistăm la anomalii și...
Editorial
Ce scrisoare o fi pierdut Firea? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Adesea mă gândesc că numitul Ion Luca Caragiale n-a fost nevoit să depună cine știe ce efort pentru a-și desăvârși opera. A privit în...
Editorial
Votul antisistem – Virgil COSMA, jurnalist
Negocierile pentru definitivarea listelor pe care partidele le vor propune alegătorilor în iunie, la locale și europarlamentare, readuc în atenția publică aceleași procedee politicianiste,...
Editorial
Vinovații fără vină în fața unei justiții care nu mai există – Cătălin MORARU, redactor șef
Primarul băimărean Cherecheș, fugit un pic în Germania înainte de a fi condamnat, e readus în țară pentru a fi cazat la Rahova. Ar...
Editorial
Furt instituțional – Dumitru MONACU, scriitor
Prin cutiile poștale ale locuitorilor municipiului au început să intre în aceste zile niște înștiințări de plată expediate de către Direcția de Taxe și...
Editorial
Neasumare, numele tău e… – Ciprian MITOCEANU, scriitor
E numele oricărui parvenit politic; ăsta este numele neasumării în România. Parveniții politicii mioritice nu-și asumă decât ce le convine.
Au trecut ceva săptămâni de...
Editorial
Moșul Geanu – Dumitru MONACU, scriitor
„Cine nu are bătrâni, să-și cumpere”, spune un străvechi proverb românesc și oricând, 9oriunde în jurul nostru, constatăm justețea fără echivoc a acestuia. Orice...
Editorial
Avem lege, când o aplicăm? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Pe vremea când Petre Daea a transformat Ministerul Agriculturii într-o veritabilă scenă pentru interminabilele lui spectacole de stand up comedy, marea întrebare a unora...
Editorial
Fără perspective – Virgil COSMA, jurnalist
„Măi, Adriane, ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foşti comunişti?“. Este celebra replică...
Editorial
„Extraculpabilizarea” la români – Dumitru MONACU, scriitor
Din start, vreau să specific faptul că acest cuvânt, „extraculpabilizare” este o licență proprie, DEX-ul necuprinzând un asemenea termen. Asta pentru eventualii cârcotași care...
Editorial
Oameni care au fost: Ladislau Szente – Dumitru MONACU, scriitor
Se împlinesc în curând 15 ani de când un OM ales s-a ridicat către ceruri lăsând în urma sa o amintire de neșters. Este...
Editorial
Guvernarea prin comparație – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Modul în care ne guvernează amețiții ajunși la butoane nu are nimic în comun cu responsabilitatea și competența. Oamenii ăștia nu știu pe ce...
Editorial
Lăcomie sau prostie – George LAZĂR, director
Cu atâtea evenimente ce se petrec în lume și în țară, cu alegerile care bat la ușă, o chestiune deloc măruntă, care privește strict...
Editorial
După război mulți Marcei s-arată – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Am urmărit încă de la început evoluția fenomenului Roșia Montană. La vremea respectivă am și scris pe marginea subiectului, subliniind că era genul de...
Botoșani
câțiva nori
18.6
°
C
18.8
°
17.7
°
27 %
6.7kmh
24 %
vin
19
°
sâm
25
°
Dum
25
°
lun
27
°
mar
18
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
În avalanșa de știri, săptămâna trecută una a trecut aproape neobservată. Este vorba de anunțul făcut de Doina Federovici, președinta consiliului județean, că nu...
EPIGRAMA ZILEI
Drag mi-a fost calul bălan
Și pe badea în Merțan
Drag mi-e badea și în car
Dacă e ... milionar!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...