Sunt convins că fiecare dintre noi am întâlnit măcar o dată în viață un troglodit opărit la creier care să ne inoportuneze cu întrebarea tâmpă din titlu. Dacă respectivul ar fi fost medic și ar fi venit și cu un răspuns de genul „am salvat sute vieți” sau ar fi fost învățător și ar fi continuat cu „am pus creionul în mână la multe generații” sau ar fi fost constructor și ar fi spus că „blocul acela cu 20 de etaje este proiectat de mine” sau … și așa mai departe, da, m-aș fi dat la o parte din calea lui și mi-aș fi scos pălăria în semn de înaltă prețuire și profund respect. Dar când întrebarea ce se vrea a fi retorică este pusă de un amploaiat al statului urcat pe fotoliul pufos de tăticu, de punga familiei,de partid sau de o combinație de asemenea rampe de lansare, sincer să fiu mă ia cu greața. O greață din aia de nesuportat ce se transformă în secunda doi în vomă mentală. Ultima istorie în care am detectat ca protagonist un asemenea personaj ce se crede a fi Dumnezeu pe pământ îl are ca personaj principal pe un procuror cu oarece funcție la CSM. Acesta, uitând că deține în prezent un cuțit și o pâine căpătate probabil printr-o lucrătură nefericită a hazardului și abuzând de vidul de bun simț din propriu-i caracter, pune întrebarea fatidică unui polițist de parcă el ar fi fost Eminescu sau Adi Minune (am alăturat voit samavolnic cele două nume tocmai pentru a fi înțeles corect de toți românii!) și nu un vremelnic deținător de funcții. Că da, cei care pun întrebarea aceasta idioată sunt de regulă, deținătorii de funcții care, depășindu-și condiția ajung să creadă că sunt și ei o firimitură de divinitate, dacă nu un boț întreg. Cel puțin de aur, gândesc ei. Dintre specimenele care au în vocabular vorbele din titlu enumăr: polițiști, procurori, judecători, jandarmi, inspectori de prin diferite agenții, reprezentanți ai ministerelor, politicieni, ba chiar și oameni din servicii deși aceștia ar trebui să meargă pe burtă decât să-și decline identitatea sau locul de muncă. Toți, absolut toți acești păcălici, dacă ar rămâne fără funcții ar trebui, în mod normal, să fie muritori de foame pentru că nu știu absolut nimic să facă. Din fericire pentru ei, perioada cât ocupă funcțiile este o perioadă acumulativă la maximum, în timp foarte scurt ei adunând adevărate bogății. Și dacă numai acești pigmei ar folosi întrebarea din titlu, n-ar fi desigur ceva bun dar ar fi o situație de treacă-meargă, inacceptabilă dar intrată în uz, pentru că așa merg treburile în România. Din păcate, ne confruntăm cu o speță și mai de râsul curcilor și anume guițatul odraslelor acestora care, atunci când sunt deranjate din nesimțirea lor, întreabă și ei retoric: tu știi cine e tatăl meu? Sau unchiul, sau mama mare sau mama lor de nesimțiți! Oricât de calm, de civilizat și de om cu bun simț ai fi, când auzi așa ceva îți vine instantaneu în minte populara înjurătură românească de mamă pe care, dacă ai fi la fel de neanderthalian precum jivina beizadea, nu ai avea nici un motiv să n-o exprimi cu voce tare și mânie revoluționară. Obiceiul acesta al unor reprezentanți ai statului român puși în niște posturi cheie pentru a-și sluji semenii și nu pentru a se împăuna cu puterile lor vremelnice nu este nici de azi, nici de ieri și nici măcar din perioada comunistă. Întotdeauna funcțiile, posturile cu impact asupra libertății și securității cetățeanului au creat mici monștri pentru care nu există nici măcar Dumnezeu, ei considerându-se îndrituiți a împărți dreptul la viață, la libertate, la trai decent sau trai de calvar. Cu siguranță că aceste deviații pot fi regăsite și în alte țări, mai civilizate și mai destupate la minte decât noi numai că, acolo, asemenea comportamente sunt extrem de izolate nu ca la noi, fenomene de masă. Pentru că prostul dacă nu e fudul, nu e prost destul! Și cum ar putea el fi fudul dacă nu prin behăitul prelung atunci când autoritatea îi e pusă la fireasca îndoială, behăit ce se traduce prin întrebarea care sfidează bunul simț, rațiunea și inteligența: „Bă, tu știi cine sunt eu?” O întrebare retorică ce nu poate exista decât în tandem cu un răspuns pe măsură: „Un dobitoc!”
Bă, tu știi cine sunt eu? – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Da’ ce, io îs mai prost? – Dumitru MONACU, scriitor
Când mă gândesc la greva generală din învățământul românesc, îmi vine în minte un neaoș banc autohton cunoscut de multă lume, dar interpretat până...
Editorial
Corectitudine să fie, dar să o vedem și noi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Luna în curs a debutat cu vești ce se vor mai degrabă corecte decât bune. Pentru că nu e nimic bun în faptul că...
Editorial
Sfidarea ca mod de guvernare – Cătălin MORARU, redactor șef
Era cumva limpede, de când cu coaliția PSD-PNL, că politicienii cu putere de decizie din cele două partide cred că nu li se mai...
Editorial
Analfaboss și reforma sistemului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
În liceu am avut un coleg - de fapt aveam mai mulți, dar eu doar unul anume am în vedere - care a reușit...
Editorial
Cine minte? – Virgil COSMA, jurnalist
Săptămâna trecută șeful Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), Lucian Heiuș, a demisionat intempestiv, prevenind o demitere cu scandal. Premierul Ciucă și aliatul său...
Editorial
Fără Opoziție, viața e … pustiu! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, vorbele marelui actor Ștefan Mihăilescu-Brăila rostite în memorabilul film „Secretul lui Bachus” pot fi extrapolate sau adaptate în multe domenii. Dintre toate...
Editorial
Greva de dinaintea scufundării – Dumitru MONACU, scriitor
Greva din învățământ, întoarsă pe toate fețele de către opinia publică și mass media din România, scoate la iveală niște monștri pe care cu...
Editorial
Educație și budeanizare – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Am intrat în zodia grevelor și, la prima vedere, guvernul condus de premierul Ciucă are zilele numărate, însă o analiză – fie ea și...
Editorial
Vinovat fără vină – Dumitru MONACU, scriitor
Încăpățânarea perpetuă a PSD și PNL de a menține o organizație constituită pe criterii etnice (UDMR) la guvernare nu poate avea decât două cauze,...
Editorial
Cine mai vrea să se facă profesor? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Uneori, înainte de a scrie o tabletă, iau pulsul străzii. Așa mi se pare firesc. Asta am făcut și zilele trecute. N-am întrebat o...
Editorial
Pe cale să ratăm o șansă istorică – Virgil COSMA, jurnalist
Ministrul Muncii, Marius Budăi, a anunţat recent că vârsta de pensionare va creşte treptat până la 65 de ani pentru toţi românii, în urma...
Editorial
Școala altfel – Dumitru MONACU, scriitor
Situația actuală din învățământ generează o mie și una de dispute. Cei din sistem susțin, bătându-se cu pumnul în piept, că au dreptate, că...
Editorial
Despre imigranți și sarmale – Dumitru MONACU, scriitor
Faptul că România de azi se confruntă cu o adevărată catastrofă în ceea ce privește forța de muncă nu mai este un secret decât...
Editorial
Strategi și amatori – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Dacă pesediștii ar fi la fel de buni la guvernare pe cât sunt atunci când vine vorba de strategii politice, tembelele afirmații marca Liviu...
Editorial
Micuța Ana Pauker și gloanțele ei – Dumitru MONACU, scriitor
Din tot ce am scris până acum în paginile „Monitorului” sau prin alte publicații, din tot ce am postat și postez pe rețelele de...
Editorial
O grevă cadou – Ciprian MITOCEANU, scriitor
După aproape două decenii de liniște în sistem, cadrele didactice s-au gândit că e cazul să facă grevă. Bine, nu dascălii ca atare, ci...
Botoșani
cer acoperit de nori
29.6
°
C
29.6
°
29.6
°
57 %
1.5kmh
100 %
vin
28
°
sâm
27
°
Dum
20
°
lun
12
°
mar
19
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
La cum e traficul acum, îți trebuie ceva de citit care să nu te înveselească prea tare.
EDITORIAL
Când mă gândesc la greva generală din învățământul românesc, îmi vine în minte un neaoș banc autohton cunoscut de multă lume, dar interpretat până...
EPIGRAMA ZILEI
Marea mea nedumerire
Tot nu s-a elucidat:
Oare lanțul de iubire
Poate fi sudat?
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...