Sunt convins că fiecare dintre noi am întâlnit măcar o dată în viață un troglodit opărit la creier care să ne inoportuneze cu întrebarea tâmpă din titlu. Dacă respectivul ar fi fost medic și ar fi venit și cu un răspuns de genul „am salvat sute vieți” sau ar fi fost învățător și ar fi continuat cu „am pus creionul în mână la multe generații” sau ar fi fost constructor și ar fi spus că „blocul acela cu 20 de etaje este proiectat de mine” sau … și așa mai departe, da, m-aș fi dat la o parte din calea lui și mi-aș fi scos pălăria în semn de înaltă prețuire și profund respect. Dar când întrebarea ce se vrea a fi retorică este pusă de un amploaiat al statului urcat pe fotoliul pufos de tăticu, de punga familiei,de partid sau de o combinație de asemenea rampe de lansare, sincer să fiu mă ia cu greața. O greață din aia de nesuportat ce se transformă în secunda doi în vomă mentală. Ultima istorie în care am detectat ca protagonist un asemenea personaj ce se crede a fi Dumnezeu pe pământ îl are ca personaj principal pe un procuror cu oarece funcție la CSM. Acesta, uitând că deține în prezent un cuțit și o pâine căpătate probabil printr-o lucrătură nefericită a hazardului și abuzând de vidul de bun simț din propriu-i caracter, pune întrebarea fatidică unui polițist de parcă el ar fi fost Eminescu sau Adi Minune (am alăturat voit samavolnic cele două nume tocmai pentru a fi înțeles corect de toți românii!) și nu un vremelnic deținător de funcții. Că da, cei care pun întrebarea aceasta idioată sunt de regulă, deținătorii de funcții care, depășindu-și condiția ajung să creadă că sunt și ei o firimitură de divinitate, dacă nu un boț întreg. Cel puțin de aur, gândesc ei. Dintre specimenele care au în vocabular vorbele din titlu enumăr: polițiști, procurori, judecători, jandarmi, inspectori de prin diferite agenții, reprezentanți ai ministerelor, politicieni, ba chiar și oameni din servicii deși aceștia ar trebui să meargă pe burtă decât să-și decline identitatea sau locul de muncă. Toți, absolut toți acești păcălici, dacă ar rămâne fără funcții ar trebui, în mod normal, să fie muritori de foame pentru că nu știu absolut nimic să facă. Din fericire pentru ei, perioada cât ocupă funcțiile este o perioadă acumulativă la maximum, în timp foarte scurt ei adunând adevărate bogății. Și dacă numai acești pigmei ar folosi întrebarea din titlu, n-ar fi desigur ceva bun dar ar fi o situație de treacă-meargă, inacceptabilă dar intrată în uz, pentru că așa merg treburile în România. Din păcate, ne confruntăm cu o speță și mai de râsul curcilor și anume guițatul odraslelor acestora care, atunci când sunt deranjate din nesimțirea lor, întreabă și ei retoric: tu știi cine e tatăl meu? Sau unchiul, sau mama mare sau mama lor de nesimțiți! Oricât de calm, de civilizat și de om cu bun simț ai fi, când auzi așa ceva îți vine instantaneu în minte populara înjurătură românească de mamă pe care, dacă ai fi la fel de neanderthalian precum jivina beizadea, nu ai avea nici un motiv să n-o exprimi cu voce tare și mânie revoluționară. Obiceiul acesta al unor reprezentanți ai statului român puși în niște posturi cheie pentru a-și sluji semenii și nu pentru a se împăuna cu puterile lor vremelnice nu este nici de azi, nici de ieri și nici măcar din perioada comunistă. Întotdeauna funcțiile, posturile cu impact asupra libertății și securității cetățeanului au creat mici monștri pentru care nu există nici măcar Dumnezeu, ei considerându-se îndrituiți a împărți dreptul la viață, la libertate, la trai decent sau trai de calvar. Cu siguranță că aceste deviații pot fi regăsite și în alte țări, mai civilizate și mai destupate la minte decât noi numai că, acolo, asemenea comportamente sunt extrem de izolate nu ca la noi, fenomene de masă. Pentru că prostul dacă nu e fudul, nu e prost destul! Și cum ar putea el fi fudul dacă nu prin behăitul prelung atunci când autoritatea îi e pusă la fireasca îndoială, behăit ce se traduce prin întrebarea care sfidează bunul simț, rațiunea și inteligența: „Bă, tu știi cine sunt eu?” O întrebare retorică ce nu poate exista decât în tandem cu un răspuns pe măsură: „Un dobitoc!”
Bă, tu știi cine sunt eu? – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
E diferență între sacrificiu și sabotaj – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Privind la ce se întâmplă în Educația din România, mă gândesc la proverbul „Nu aduce anul ce aduce ceasul”. Cu puține excepții, cei care...
Editorial
Nimic despre decalajele dintre regiuni – Virgil COSMA, jurnalist
Tonul hotărât al premierului, impresia de seriozitate și imaginea de „să facem treabă” se sparg în improvizații administrative și promisiuni pe care nu are...
Editorial
De la „framing” la insecte – Dumitru MONACU, scriitor
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
Editorial
Fraierul patriotic, specie exploatată de sezon – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere proporțiile dezastrului în care a ajuns să se scalde România, e evident că nu doar elevii bursieri, profesorii și directorii de...
Editorial
Pensiile speciale la momentul adevărului – Dumitru MONACU, scriitor
Despre pensiile speciale s-a scris și s-a vorbit atât de mult încât, pe bună dreptate, un editorial cu un așa subiect ar părea la...
Editorial
Un sacrificiu inutil și periculos – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e deloc întâmplător faptul că grosul măsurilor de austeritate lovesc în Educație. Poate puțin surprinzător, în condițiile în care situația în care a...
Editorial
Clasa politică se salvează din nou – Virgil COSMA, jurnalist
Astăzi, în Parlament, noul guvern își asumă răspunderea pentru pachetul de măsuri care trebuie să reducă deficitul țării. Urgența este dată de faptul că...
Editorial
Broasca, viceprimarii și bursele – Dumitru MONACU, scriitor
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
Editorial
Salarizarea aberantă a „miticilor” – Dumitru MONACU, scriitor
Aud vorbindu-se de o groază de timp despre necesitatea ajustării legii salarizării care, spun politicienii, are niște neajunsuri. În primul și-n primul rând despre...
Editorial
Protest anemic, realitate amară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Săptămâna curentă a debutat, printre altele, cu protestul elevilor față de intențiile guvernanților de a masacra bursele, o măsură care, dacă e să-i credem...
Editorial
Cu frânele trase, spre nicăieri… – Dumitru MONACU, scriitor
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Editorial
Ai AI, folosește-o! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, mediul online a devenit principala sursă de informații pentru orice savant sau gură-cască. Spre deosebire de defuncta sau, mă rog, muribunda presă...
Editorial
Un calcul cinic – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu sunt bani, suntem în criză și trebuie să luăm măsuri dure pentru a ieși la liman. Numai asta auzim zilele astea și acele...
Botoșani
cer acoperit de nori
25.5
°
C
25.6
°
25.5
°
65 %
3.1kmh
90 %
mar
25
°
mie
26
°
J
24
°
vin
24
°
S
28
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Pentru cei care nu apucă să meargă la mare, primăria oferă din când în când valuri înspumate. Şi tot apar cârcotaşi. Oameni răi, dom’le.
EDITORIAL
Privind la ce se întâmplă în Educația din România, mă gândesc la proverbul „Nu aduce anul ce aduce ceasul”. Cu puține excepții, cei care...
EPIGRAMA ZILEI
Controverse mari stârnea
Lumea afirmând, uimită
Despre el, o, ce lulea!
Despre ea, o, celulită!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...