Atunci când Marcelașul cel Viteaz – aluzie cât se poate de străvezie și directă la Croitorașul care a răpus doar șapte muște, pe când Marcelașul cel Viteaz a desființat 200.000 de posturi de le-a înmulțit – a început să se laude cu promulgarea Legii Anastasia, mulți s-au întrebat de ce a durat atât de mult până promisiunile au devenit în sfârșit lege. Personal m-am întrebat cât o să dureze până când se va ajunge la o situație în care e posibil ca legea să nu fie aplicată. N-a durat…
Pe 10 august, Marcelașul cel Viteaz a ieșit cu comunicatul pe rețelele sociale. „Nu există nicio scuză pentru un #șofer care se urcă la volan fără permis, sub influența alcoolului sau a substanțelor psiho-active și curmă o viață!” – citat din Don Marcel – mda, aluzie la Don Vito Corleone. În dimineața zilei de 18 august un drogat a spulberat cu mașina un grup de tineri, omorând doi și rănind alți trei. Spun că n-a durat mult deoarece individul de la volan este fiul unor importanți oameni de afaceri, cu legături în lumea politică și nu numai. Până când Vlad Pascu să comită nenorocirea au mai fost arestați câțiva pe baza Legii Anastasia, dar a fost vorba de drogați de rând, astfel că legea o să li se aplice. Dar cu beizadeaua Pascu e altceva… Nu-și imaginează cineva că familia îl va lăsa la greu și se vor căuta portițele necesare pentru a-l scoate basma curată. Deja sunt destui care se întreabă ce căutau victimele pe partea carosabilă, deși prin zona respectivă doar așa poți circula, că nu există trotuare. Mult mai mulți intuiesc că drogatul va primi o pedeapsă blândă, eventual cu suspendare. Nu contează Legea Anastasia, contează cine încalcă legea; de aici pornește, de fapt, aplicarea legii în România. Își mai amintește cineva de accidentul mortal produs de Dan Tatargă prin 1999? Inițial, raportul poliției a „demonstrat” că cei doi bătrâni s-au sinucis aruncându-se în fața mașinii. Au făcut asta în condițiile în care au fost striviți între mașină și un stâlp de pe trotuar, dar ce contează? În România s-au mutat treceri de pietoni pentru a scoate mortul vinovat. Când e vorba de cineva important, se găsesc soluții. Când, într-un târziu, Tatargă a fost condamnat, nu prea l-a mai găsit nimeni pe acasă. Se evaporase… Mario Iorgulescu, nici numele ăsta nu vă spune nimic?
Familia Pascu a dat un comunicat, anunțând din start că e singurul, să fie lăsați să caute echilibrul. „Credem că este nevoie de comunicare, echilibru și de a găsi o soluție pentru a da prioritate urgențelor medicale prezente (…) Sufletul ne este pustiit, trăim o suferință fără margini și nu căutăm o cale ușoară”. Au băgat și treaba cu credința, să dea de înțeles românilor că nu e cazul să judece, deoarece pot păți și ei la fel. Presa aservită s-a grăbit să scrie că mesajul subliniază un sentiment de responsabilitate…
Pe de altă parte, demersurile avocatei indică de unde va veni scăparea și care e treaba cu sentimentul de responsabilitate. Vlad este un băiat bun, nu consumă, cineva l-a drogat fără să știe, părinții sunt oameni simpli. Cu banii se va găsi și prietenul dispus să accepte că a făcut o glumă și l-a prăfuit pe asasin, dar credea că era vorba de aspirină, nu droguri. Oricum, regretă profund.
Anchetele jurnalistice serioase au scos la iveală altceva. Pascu e consumator de droguri; a avut ceva dosare, dar acestea au fost închise pentru că era vorba de cantitate mică și individul nu prezenta pericol social. Probabil nici atunci familia nu a căutat calea ușoară… Polițiștii care l-au oprit în trafic au găsit droguri asupra lui, dar l-au lăsat să plece. De ce? Pentru că familia individului nu a căutat niciodată calea ușoară, desigur. Astfel de pramatii sunt binecunoscute de oamenii legii, dar nimeni nu le face probleme, deoarece sună șefii. Și când șeful promite cuiva că rezolvă nu e bine să stai în calea lui. Evident, nici cei mici nu au buzunarele cusute, așa că se impun ceva demisii din Poliție, dar cine să demisioneze? Predoiu?
După ce au disecat subiectul aparent profesionist, televiziunile de partid au început să vorbească despre responsabilităţi generale. Se bătătorește cumva calea cea grea? Mai degrabă cea ușoară.
