Nu mai e mult până se termină anul, prilej cât se poate de potrivit pentru „dragi români” și „la anul o să fie mai bine”. Și, aparent, chiar o să fie. Nu pentru că semințele plantate de politicieni de-a lungul celor trei decenii scurse de la moartea lui Ceaușescu ar da cine știe ce roade, ci pentru că în 2024 au loc toate alegerile posibile. Locale, legislative, europene și prezidențiale. Miză de miză, cum s-ar spune. Cine înhață potul cel mare poate domni fără grijă trei ani, poate chiar trei ani și jumătate, timp în care se va face plinul din ce a mai rămas de furat în țara asta. Memoria scurtă a românilor ajută din plin la perpetuarea unei situații despre care suntem conștienți că există, o înjurăm, dar o tolerăm pe motiv de „alții mai buni de unde?”
Suntem într-o situație foarte delicată din toate punctele de vedere, dar politicienii sunt interesați de ce va fi la anul. Asta contează pentru ei, viitorul. Viitorul îi pasionează, nu faptul că bugetul e secătuit, că de aflăm în deficit, iar economia va fi practic desființată de măsurile economice dictate de cel mai controversat premier de care a avut parte România.
Privim către marginea prăpastiei, dar de undeva de jos, pentru că de multă vreme ne aflăm în cădere liberă. O cădere care se datorează mai mult liberalilor decât pesediștilor. Cu pesediștii lucrurile au fost clare încă de pe vremea când își spuneau feseniști și, practic, au monopolizat scena politică. Urmași ai comuniștilor, continuă să pășească pe linia Ceaușescu-Iliescu. Nu prea ai cum să-i mai aduci pe calea cea bună, dar ce te faci cu liberalii? De la liberali ai pretenții; toată lumea a avut, doar că au reușit să distrugă speranțele românilor chiar mai temeinic decât au făcut-o țărăniștii.
La sfârșitul lunii trecute, ajuns prin Argeș, la o întâlnire cu electoratul, Rareș Bogdan a susținut un discurs patetic în care s-a lăudat cu istoria liberală. Partidul liberal, cel mai vechi din Uniunea Europeană, 148 de ani de existență. Și, desigur, familia Brătianu, marea femeie Pia Brătianu care și-a trimis pe front băiatul de treisprezece ani, „să vadă ce înseamnă iubirea de țară, emoția și sentimentul național”. Da, frumos trecut, dar ce ne facem cu prezentul și viitorul? Le place sau nu, liberalii sunt cei care ne-au plasat la discreția PSD. Și ne-au vândut pentru interesul unui grup restrâns de oameni. Președintele Iohannis, ajuns la Cotroceni pe valul de revoltă contra pesediștilor, a bătut palma cu inamicul înfierat în campaniile electorale, după care a început să se joace de-a omul invizibil. Știm că există, dar nu prea știm pe unde se află. Prețul dezmățului prezidențial e trecut la secret, că nu trebuie să știe tot poporanul că Iohannis calcă pe urmele lui Ceaușescu. Prețul plătit, mai exact, că știm cu toții cam cine ne este acum președinte.
A mai vorbit Bogdan despre faptul că liberalilor nu trebuie să le fie rușine să se laude cu ceea ce au făcut pentru români. S-au luptat să plafoneze prețurile la energie, să nu crească impozitele și câte și mai câte… Liberalii au pretins că sunt alternativa sănătoasă, că doar ei sunt în stare să ne apere de ciuma roșie, dar au bătut palma cu inamicul și e foarte posibil să deconteze toate măgăriile făcute cu un drum fără întoarcere către lada de gunoi a istoriei. Bogdan susține că partidul din care face parte e pe cai mari în sondaje, dar dacă ne uităm pe pagina personală a individului vedem că minte cu nerușinare. Acum patru ani, când Papagalache încă promitea, fiecare postare aduna mii de comentarii laudative și zeci de mii de reacții. În momentul de față, abia adună ceva mai mult de o sută de reacții și cele mai multe de hăhăială și nu știm ce mesaje îi transmit românii deoarece comentariile sunt blocate. Și Rareș Bogdan are pretenția la un nou mandat la Bruxelles pentru că e locomotivă de partid. Dacă așa arată locomotiva de partid, ce pretenții să mai ai de la vagoane? Foarte probabil, liberalii își vor frânge gâtul la alegeri. Vor marca ceva puncte la locale și cam atât, restul setului de alegeri e ca și pierdut. Dar liberalii au ajuns aici conform doctrinei de care fac atâta caz – „Prin noi înșine”. Alți vinovați cam greu de găsit.
