Mai sunt câteva zile până când vom aniversa încă un an de când speranțele noastre de mai bine au murit odată cu Ceaușescu. Anul care bate la ușă vine cu setul complet de alegeri, astfel că semnele numai bune nu sunt, deoarece s-a intrat deja în campanie electorală. Cei care jinduiesc la ciolan au început să elaboreze strategii, să facă promisiuni și să identifice răul care macină România. Nicio surpriză, răul vine de la străini. Ăia vor să ne distrugă ființa neaoșă, vor să ne colonizeze, să ne exploateze și singura noastră speranță sunt politicienii. Dacă n-ar fi ei, ne-am duce pe copcă…
Și politicienii nu mai știu ce să facă să se remarce, mai ales că nu prea mai au la dispoziție cine știe ce buget pentru investiții mărețe. Balaurul bicefal numit USL a halit chiar mai mult decât era disponibil și acum încearcă să-și aștearnă o soartă mai bună lucrând la imagine. Și, pentru unii, cea mai potrivită cale e cultivarea patriotismului. Suntem români și trebuie să fim patrioți. Astfel, prefectul liberal de Maramureș a trimis solicitare în școli ca programul zilnic să înceapă cu intonarea imnului de stat. A aflat că există o lege din 1994 care prevede asta și s-a gândit să treacă de la lege la faptă, pe principiul „unde-i lege, nu-i tocmeală”. Așa, de curiozitate, câte alte legi nu se aplică, deși există de ceva ani? Sau un anume referendum, la care s-a decis reducerea numărului de parlamentari. Da, sunt legi care nu se aplică, dar nu poți să le faci chiar pe toate.
Rudolf Stauder, prefectul incriminat, a mai găsit o motivare pentru decizia sa, pe lângă respectarea legii. A observat că simțul patriotic începe să dispară și e evident că nu putea să stea cu mâinile în sân. O fi patriotismul un sentiment nobil, înălțător, copleșitor și cum mai spun politicienii că este când încearcă să ne prostească pentru încă patru ani, dar e vorba despre un sentiment care se cultivă, nu se pretinde. Iar în cultivarea patriotismului relația stat-cetățean este de importanță vitală. Pentru că nu poți pretinde de la cetățean să dea totul cât timp tu, ca stat, nu-i oferi mare lucru în schimb. Inima bate mai patriotic în piept când țara ta are drumuri decente, spitale unde găsești sănătate și școli ce pot oferi mai mult decât diplome. Patriotismul ține și de justiție, dar și de decența politicienilor. Nu poți să ceri cetățeanului să iubească țara pentru că s-a născut aici și cam atât. Și nu, simțul patriotic al românului nu s-a diminuat, doar că mulți dintre cei care au văzut lumina pe meleagurile mioritice au ajuns să-și împlinească sentimentul patriotic pe alte meleaguri. Un prieten plecat de ceva ani în Peninsulă spunea că el personal și-ar da viața pentru Italia, dar nu și pentru România. De ce? Pentru că Italia i-a oferit mai presus de toate sentimentul de împlinire personală. Se simte integrat, nu al nimănui. Și de fiecare dată când a apelat la autorități a fost tratat ca om, nu ca unul care strică starea de bine a funcționarilor. E doar un caz de dat exemplu, nu generalizăm. Italienii, că tot veni vorba, preferă să-și cumpere Fiat-uri, deși se știe că nu sunt cele mai grozave mașini de pe piață și își pot permite mai mult. Dar fac asta din patriotism, să susțină firmele naționale. La noi… Câți politicieni se reped să-ți cumpere Logan? BMW, taică, doar suntem integrați în UE.
Fățărnicia politicianului român contribuie din plin la asasinarea patriotismului. Ce mai rămâne după ce-și face treaba statul ucide politicianul. Rudolf Stauder, marele patriot liberal, cere elevilor să intoneze imnul, dar el nu a fost în stare să recite nici măcar prima strofă. Ar trebui să ne revolte? Să nu-l uităm pe Băsescu, ajuns președinte fără să știe imnul de stat. Neamțul a lălăit ceva, dar putem bănui că a fost avertizat din timp sau i s-a șoptit în cască.
Vreți ca românii să iubească țara? Păi faceți în așa fel încât să se simtă confortabil aici, nu-i mai alungați peste hotare, nu vă mai bateți joc de drepturile lor. Și mai dați și exemplu personal, nu doar cereți de la alții. Renunțarea la privilegii ar fi un bun început.
