Val de revoltă virtuală după ce s-a aflat din presă că Bojdeuca lui Creangă a fost distrusă complet de lucrările de restaurare. Lucrări care au costat nejustificat de mult, chiar dacă ținem cont că s-a amenajat și spațiul înconjurător. S-au revoltat românii pe barbaria nenorocită, iar asta este încă o dovadă că suntem un popor paradoxal și lipsit de speranța unui viitor mai bun. Pentru că revolta românilor e virtuală și se înscrie perfect în „Ce e val, ca valul trece”. Se inflamează românii, toarnă cu lături pe rețele virtuale și gata! Peste o săptămână incidentul „Bojdeuca” o să fie uitat complet, mai ales că apropierea campaniei electorale oferă perdele de fum mediatic la discreție.
Pe de altă parte, dacă privim pe statistici, putem observa că românii nu dau doi bani pe cultură. Ne aflăm în coada Europei și nu numai la capitolul consum de carte. În medie, românul cumpără o carte pe an. În medie… Iar media se face între cel care cumpără cărți cât pentru un cartier întreg și cei care nu cumpără nici măcar o carte într-o viață întreagă. Din experiența personală, știu foarte bine că nu toate cărțile cumpărate ajung să fie citite, deci stăm și mai prost decât spun statisticile. Astfel, un cititor împătimit „ține” în spate câteva zeci de indivizi care nu au citit în viața lor nici măcar manualele de la școală.
Românii nu se înghesuie la teatru; pe scenă sunt mai mulți actori decât spectatori în sală. De multe ori, românii ajung la teatru doar din obligație, așa cum s-a întâmplat cu elevii prezenți la spectacolul „Titanic Vals” pus în scenă de Teatrul Național București. Au participat pentru că s-au simțit obligați, nu pentru că și-au dorit, prin urmare nu ar trebui să ne surprindă cum anume s-au comportat.
În schimb, românașii se calcă în picioare când e vorba de festivaluri și concerte plătite din banii publici. Acolo merg, că e gratis… Ce contează că micii și berea fără de care distracția nu este completă costă cât să-ți stea în gât? Cultură, taică, cultură… Românul are pretenția de om cultivat, civilizat chiar, deși comportamentul sugerează că e cam asimptomatic. Și pentru că nu vrea să treacă drept cultivat și fără simptome, românul profită de oportunitățile oferite de rețele de socializare și-și dă cu părerea. Așa că a înfierat masacrarea căsuței lui Creangă cu o mânie de-a dreptul proletară, cerând să se revină la structura originală, că altfel… Deloc surprinzător, cei mai mulți dintre revoltați s-au repezit să declare că nu vor vizita Bojdeuca pentru că nu au ce să vadă. Ceea ce sugerează că, de fapt, nu au vizitat-o până acum, deși unii se află la vârsta la care lipsa Bojdeucii din palmaresul turistic n-ar trebui să lipsească, mai ales dacă locuiești în județul Iași sau județele limitrofe. Dacă ai aproape cincizeci de ani și locuiești la Pașcani de-o viață nu ai dreptul să spui că nu mai vizitezi casa lui Creangă pentru că a fost „renovată” într-un mod de-a dreptul cretin. Pentru că, s-avem iertare, trebuia să o vizitezi până acum. Și cei care au vizitat Bojdeuca până acum ar trebui să știe că, de fapt, e vorba despre o reconstituire a acesteia, nici vorbă de construcția originală. Aceasta era din chirpici, nu din cărămidă. Cu alte cuvinte, au vizitat… ceva, nu Bojdeuca în care a trăit Creangă, o construcție de chirpici, cu acoperiș de stuf și podele de lut. De fapt, nici casa memorială de la Humulești nu mai e casa în care marele povestitor a văzut lumina zilei. E vorba de o construcție care s-a străduit să respecte „standardele perioadei”, pentru că nu știe nimeni cum arăta cu adevărat casa. Nici obiectele care alcătuiesc decorul căsuței nu au aparținut familiei; fiind adunate din zonă.
N-am auzit pe mulți să se revolte când Casa lui Enescu de la Dorohoi a fost atât de renovată că nici măcar Enescu nu ar mai recunoaște-o. Asta pentru că nu prea se înghesuie mulți să treacă pe acolo; despre casa de la Liveni nu are rost să pomenesc. Nu am văzut cine știe ce revoltă pentru că Cetatea de la Râșnov a fost renovată cu termopane. Asta pentru că românii nu citesc, nu merg la concerte și nici la muzee. Mai ales la muzee. Dar asta nu-i împiedică să se pretindă cultivați și să revolte când li se oferă ocazia. Dacă erau așa de cultivați precum au pretenția ar fi militat pentru reconstrucția Bojdeucii originale și nu pentru renovarea „cât mai fidelă” a construcției din perioada comunistă.
