Precum rahatul de izmene sau musca de panglica cleioasă, exact la fel se lipește Marcelush Covrigaru de orice zaiafet sau pătăranie care apare în calea românului. După ce ne-a aburit cu mândrețea aia de coș pubertar care pasămite îți poate izbucni în față numai la foșnetul hârtiei albastre, după ce a cutreierat niște piețe aranjate probabil cu mobilier și faună din vechea recuzită cinematografică de la Buftea și după ce ne-a arătat cât de șucar vorbește el limba vechilor cazan(g)ii, iată că zilele trecute, călare pe un cal alb înaripat cu numele de Tarom, șeful nașilor politici autohtoni, „il capo di tutti capi” a trecut la un alt nivel. Înfruntând vicisitudini și obstacole mari până la genunchiul broaștei, Marcelush s-a așezat confortabil pe divanul ad-hoc amenajat lângă carlinga piloților și dă-i bice să salveze el, de fapt să-l vadă lumea, cum salvează el sufletele nefericite și bătute de soartă ale potențialilor votanți prinși în menghina măcelului din Fâșia Gaza. Socoteala șomerului de lux s-a bazat pe faptul că în țara asta a noastră frumoasă și neasemuită, Dumnezeu a pus atunci, la facerea lumii, și ceva sămânță de prost, așa ca o compensare sau ca o mică distracție. Că după o căruță de vreme mama proștilor a început să nască pe bandă rulantă, e o daraveră pe care nici bunul Dumnezeu și nici nimeni altcineva nu a luat-o în calcul. Probabil era nevoie de oarece proști la cât de mulți șmecherași de cartier începuseră să apară sub talpa piciorului nostru de plai. Drept urmare, Marcelush a gândit că așa se punctează într-o campanie electorală și nu tăind panglici sau postând inimioare sau flori pe FB cum ne-au obișnuit ascultătorii lui subordonați din teritoriu. Toate aceste acțiuni ale lui reprezintă un fel de joc de glezne în vederea participării la Crosul Cotroceniului, manifestare organizată din 5 în 5 ani probabil pentru a nu concura cu Jocurile Olimpice sau Campionatele Mondiale. Și, după cum vă spuneam, posibilul „catindat” al pesedeilor a punctat masiv în fața proștilor nației care, lipiți cu retina de plasma luată în rate au gândit cu voce tare: „Ce om! Ce curaj! Nu ca Băsescu, cel care în loc să meargă după ostatici în Irak, studia limba elenă în toată profunzimea ei”. Până la urmă, întâiul covrigar al partidului roșu a gândit-o bine, deoarece niciodată un om deștept nu i-ar mâzgăli numele de pe buletinul de vot cu cerneală electorală. Că acțiunea lui seamănă cu situația în care un matelot suflă în pânza corabiei pentru ca aceasta să capete viteză, e altă poveste din noianul de snoave pregătite pentru adormirea celor care au dat în mintea copiilor. Așadar, ceea ce pentru Marcelush a reprezentat o iscusită lovitură de imagine nu reprezintă altceva decât un moment penibil și jenant, că mă mir cum de nu s-au scurtcircuitat televizoarele românilor. Probabil, unele dintre ele încă stau supuse sub aripioarele peștelui de sticlă sau, pur și simplu, nu fac parte din categoria electrocasnicelor inteligente. Altă explicație chiar că nu există. Alegând această linie, nu este exclus ca în viitorul apropiat președintele miniștrilor să meargă peste vreo lună în Laponia și să vină de acolo cu Moș Crăciun în persoană sau dacă ni se va permite accesul în spațiul Schengen, să se cocoațe în vreun excavator și să dărâme nervos, în viteză, bariera vameșilor din Nădlac sau Petea. Ne așteaptă așadar dragi români, momente mărețe. Atât de mărețe încât vom scotoci printre vechituri să readucem în prim plan bannerele acelea pe care scrie „Mândri că suntem români!”. Asta la nivel național. La nivel local, cu siguranță se vor schimba tendințele, în locul floricelelor și a pozelor artistice, postacii Doiniței și ai lui Cosmin ne vor bombarda cu imagini pragmatice din șantierul teatrului, unde actualul edil, cu mâna pe mistrie, ne va spune câte ceva despre eforturile lui supraomenești fără de care tencuiala ar fi căzut în capetele actorilor la primul spectacol, deci economia făcută prin renunțarea la căștile de protecție este evidentă. Deși aproape că obținuse banii pentru ele! Cam cum obținuseră predecesorii lui banii pentru reabilitarea Teatrului! În celălalt bastion roșu, postacului de serviciu i se vor repartiza câteva duzini de cizme din cauciuc (de preferință roșii la culoare!) pentru a fi la locul potrivit și a putea prinde din unghiul perfect poza președintei CJ cărând roaba cu pietriș pe șantierele drumurilor strategice. Așadar, vom fi martorii unei schimbări esențiale de paradigmă, campania electorală din birou translându-se pe coclauri, în mahalale sau în cătune de care cei mai mulți dintre noi nici n-au auzit. Păcat că nu avem avion la CJ sau Primărie, că sigur aveam parte de vreun transport în premieră de români din Ucraina. Poate fi și din Bazarul Cernăuți, că și acolo sunt conflicte. Comerciale, ce-i drept, dar tot conflicte se cheamă!
