Nu am nici cea mai mică îndoială că prefectul Sorin Cornilă și-a consultat avocatul când a primit această funcție care l-a transformat din patron – bugetar în bugetar – patron. Din prima poziție a câștigat contracte cu primăriile, în marea lor majoritate alimentate cu bani de la bugetul de stat, conduse de actuali și foști colegi de partid. În cea de a doua poziție, a devenit bugetar, adică primește salariu de la stat, iar firmele sale – la care a numit un administrator în acte – câștigă în continuare contracte și cu aceleași primării. Sunt date publice, trecute inclusiv în declarația de avere a prefectului, contractele s-au derulat prin sistemul public de achiziții, deci totul pare foarte curat, există și doi angajați care umblă prin județ ca să schimbe cartușe de imprimantă și să numere foile listate de primării ca să le factureze.
Numai că trăim în România. E țara în care legile au fost strâmbate și regulile încâlcite intenționat tocmai pentru asemenea eventualități. Licitațiile în sistemul public sunt, în marea lor majoritate, doar un soi de glumă, prin care primarii doar anunță ce vor să cumpere, ba chiar și de la cine. Multe bunuri și servicii se pot cumpăra și în mod direct, fără licitații, ca urmare a plafoanelor foarte ridicate (circa 130.000 lei pentru servicii și circa 440.000 pentru bunuri) până la care acest soi de achiziții pot fi făcute fără a da socoteală cuiva. Ridicolul situației constă în faptul că primarii pot dispune discreționar de asemenea sume, pe care cele mai multe bugete locale nici vorbă să le producă din taxe și impozite proprii și le cer de la bugetul de stat. Și cum prefectul are telefon direct cu guvernul, ne poate duce gândul la micul și nevinovatul trafic de influență făcut dintotdeauna de oficiali pentru a ajuta vreo primărie amărâtă să obțină mai ușor niște alocări de fonduri. Iar dacă acea primărie are și contract cu firmele prefectului, poate că nu-i decât o coincidență și nimici altceva.
Nu pot decât să-mi imaginez cam câte contracte ar fi câștigat firmele actualului prefect dacă el n-ar fi fost atât în PNL, cât și prieten cu fostul președinte, Costel Șoptică, politician căruia îi datorează și funcția actuală. Dar această comparație o vom putea face înainte de sfârșitul anului, când Cornilă nu va mai fi prefect și nici pus pe lista de parlamentari, iar amicul său nu va mai avea nici funcții și nici un cuvânt de spus. Doar se știe, prieteniile în politică durează tot atât cât ține și interesul comun, după care apele se despart și fiecare încearcă să-și găsească noul drum și noi prieteni.
Într-o astfel de situație potențial riscantă se va afla și viitorul președinte al Consiliului Județean, Valeriu Iftime, care, evident, se retrage oficial din toate funcțiile deținute în societățile sale comerciale înainte de a-și primi mandatul. Va fi însă greu de explicat alegătorilor cum el, în calitate de ordonator de credit, va semna ordine de plată către firmele grupului Elsaco, la care rămâne acționar principal, care au numeroase contracte atât cu instituțiile subordonate Consiliului Județean cât și cu primăriile. Nici trecerea acțiunilor pe numele copiilor nu poate fi o soluție, pentru că e la fel de riscantă. Însă sper din tot sufletul să găsească o soluție corectă, pentru că gestul lui de a candida, de a câștiga și de a se lua la trântă cu sistemul strâmb și osificat, pus la punct de numeroșii președinți ce l-au precedat, rămâne unul de mare curaj. Ar fi putut la fel de bine să rămână acasă și să se bucure de ce a agonisit, mai ales că nu mai este chiar tânăr.
Situația lui Iftime este însă total diferită de cea a lui Cornilă. Patronul FC Botoșani și al grupului Elsaco mai întâi și-a făcut averea și apoi s-a apucat de politică, în vreme ce la Cornilă, ca la nenumărați alții, lucrurile au mers exact invers. Probabil acesta este și motivul pentru care mediul de afaceri nu s-a implicat până acum în politică și a preferat doar să sponsorizeze de pe margine, în speranța că va fi lăsat în pace.
Doar viitorul ne va arăta dacă Iftime este întâmplarea sau viitoarea regulă, în care oamenii de afaceri, sătui să fie conduși de mediocri, s-au hotărât să ia frâiele în propriile mâini. Oricum, va fi altfel.
