Revoltă, indignare și proteste în toată țara după ce recalcularea pensiilor a adus mii de decizii cu minus, creșteri ridicole de câțiva lei – unde este creșterea promisă de 40%? – punctaje la jumătate și ani de muncă lipsă, încadrări în alte grupe de muncă sau în cu totul alte sectoare. Sunt doar câteva dintre problemele care i-au făcut pe mii de pensionari să ia casele de pensii cu asalt după ce au primit deciziile de recalculare. Ce explicații au decidenții? Care mai de care mai ridicole, neavenite și lipsite de substanță. De ce? Este destul de simplu: chiar dacă au vrut să facă ceva bun, deși am rezonabile îndoieli, e clar că nu se pricep și nici nu recunosc asta.
Peste 700.000 de pensionari au rămas, după recalculare, cu pensii mai mici decât cele pe care le primesc. Chiar dacă nu li se taie acum din pensie, ei nu vor mai primi vreun ban în plus până când pensia recalculată și indexată anual nu va depăși pensia în plată. Ceea ce se poate întâmpla, în funcție de caz, peste câțiva ani. Până atunci, inflația le va exploda în față tuturor. Ceea ce ar fi trebuit să fie revoluția pensiilor, să aducă dreptate și echitate pentru toți, a devenit un coșmar pentru sute de mii de oameni.
Este foarte probabil ca cei mai mulți dintre cei frustrați să nu meargă în instanțe, cum ar fi firesc. Și motivele sunt lesne de înțeles: onorariile de avocat sunt mult peste puterile lor, procesele pot dura doi sau mai mulți ani și, în cele din urmă, o sentință favorabilă ar aduce în plus la pensie o sumă mult mai mică decât cea cheltuită cu judecata. Iar Guvernul știe și chiar se bazează pe asta. Protestele și cozile de la casele de pensii se vor rări, procesele vor fi puține, o parte dintre nemulţumiți se vor prăpădi între timp și, nu peste mult timp, totul va reveni la „normal”, acel normal preconizat de impostorii care au desăvârșit cacealmaua asta.
Cum au reacționat autorii dezastrului? Ipocrit și penibil: premierul Ciolacu, confruntat cu un eșec de proporții și un serios recul în campania pe care o credea victorioasă (și-a anunțat deja candidatura la președinție), a dat un ultimatum dat șefului Casei Naționale de Pensii, Daniel Baciu (PNL) și ministrului Muncii, Simona Bucura (PSD), somându-i să dea de capăt crizei create. S-a prefăcut indignat și a lăsat să se înțeleagă că-i va mânca de vii pe cei care au greșit. În urma lui, toți ciracii se întrec în promisiuni că erorile vor fi corectate în cel mai scurt timp. De către cine? De către incompetenții care le-au comis și cu ajutorul programelor care au dat chix? Imposibil.
Însă cel mai grav derapaj al acestei aiuristice revoluții a pensiilor rămâne încă nenumit și, prin urmare, fără cea mai mică șansă de a fi redresat altfel decât prin amendarea drastică a legii: nimeni, niciunul dintre decidenți, nu admite că în realitate este o eroare majoră de concepție a întregului act normativ și nu sunt doar erori de calcul. Cele două – eroarea de concepție și eroarea de calcul – se suprapun, fiind indisolubil legate și de nerezolvat una fără alta.
Europa ne-a cerut insistent să diminuăm discrepanțele uriașe din sistemul nostru de pensii, să le diminuăm pe cele speciale și să oferim reparații celor aflați sub limita de sărăcie. Ce am făcut noi? O lege care păstrează toate privilegiile specialilor și oferă creșteri ridicole celorlalți, ba chiar scăderi pentru aproape un sfert dintre ei. Și cine o pune în aplicare? Armata de nepoți, pile de partid și amante care, în loc să opereze cu dexteritate metodele de calcul, abia pot să-și ortografieze numele. Cam așa arată o țară condusă de un covrigar, o cătană scăpătată și un profesor abulic, puși la treabă de o sumedenie de servicii ale căror căpetenii au un singur scop: înavuțirea rapidă pe persoană fizică, indiferent de consecințe.
