În media românească s-a vorbit foarte puțin despre tragedia de la Novi Sad, petrecută la începutul lunii. E campanie electorală, e vorba de viitorul nostru, al românilor, pe cine interesează ce se întâmplă în Serbia sau aiurea, cât timp ai noștri politicieni se bat cu cărămida în piept și amenință că-și taie un picior dacă aduc un anume partid la guvernare? Mda, cam asta ar fi prima impresie și explicație. Doar că lucrurile sunt ceva mai nuanțate și oglindesc destul de fidel situația din România, ceea ce nu le prea convine celor de la butoane.
Redirecționează 20% din impozitul pe profit al companiei.
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat.
Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro
*Baza legală poate fi consultată AICI.
Pe data de 1 noiembrie, cu câteva minute înainte de ora 12.00, copertina gării din Novi Sad s-a prăbușit, incidentul soldându-se cu 14 morți, dintre care un copil de șase ani. La aceștia se mai adaugă trei grav răniți. Genul de accident care se mai întâmplă și prin alte părți. Nu e afirmația mea, e cea a guvernanților sârbi, ca răspuns la valul de proteste ce a cuprins capitala. Se mai întâmplă, oameni buni, ce, nu ați auzit de cazul Luțca din România, cu podul care s-a prăbușit la scurtă vreme după ce a fost renovat cu simț de răspundere? Deloc surprinzător, protestatarii ieșiți pe străzi au fost numiți trădători și agitatori, iar media aservită – să nu ne imaginăm că doar în România televiziunile și ziarele sunt în slujba celor de la butoane – susține că e vorba de intervenția străinilor, adică Soros și gașca; au ei ceva cu poporul sârb și vor să distrugă Serbia.
Vorbim de o gară recent renovată, ca parte a efortului Serbiei de a dezvolta infrastructura feroviară. Până aici nimic rău. Dezvoltarea e necesară, dar dacă e făcută doar pentru a toca parale din care să fie trase comisioanele, dezvoltarea devine crimă cu premeditare. Niciun oficial nu și-a dat demisia, nimeni nu și-a asumat nimic. Cam ca pe la noi, de altfel… Guvernanții sunt mai preocupați să-i înfiereze cu mânie proletară pe cei care protestează, slugoii Occidentului, cum s-ar spune, în loc să-și pună cenușă în cap. Se mai întâmplă, nu noi suntem vinovați. Vinovați sunt chinezii care s-au ocupat de renovare, cei care au supervizat lucrările, dar respectivii sunt cam greu de identificat și asta în condițiile în care gara a fost inaugurată și răs-inaugurată. De oficialități, doar nu de altcineva. Care oficialități nu știu, nu-s ele de vină. Pasatul responsabilității de la o instituție la alta, delegarea semnăturii către funcționari mărunți, care au menirea doar de a fi țapi ispășitori… Nu vi se pare că e un mod de lucru foarte cunoscut?
Ne place sau nu, ceea ce s-a întâmplat în Serbia reflectă realitatea din România. Șefii cei mari inaugurează, trasează ordine, încasează comisioane din investițiile statului în infrastructură și alte domenii, nu contează bani să iasă. Iar calitatea lucrărilor e conformă, adică doar pe hârtie. Podul de la Luțca, de care am amintit mai devreme, s-a dărâmat, asemenea cântecelului din copilărie, urmează să se facă altul pe râu în jos. La vremea respectivă s-a vorbit de anchete, de găsit responsabili, de tras la răspundere. S-a întâmplat ceva din iunie 2022 și până acum? A fost înaintat vreun dosar în instanță? A fost trimis cineva în judecată? Deocamdată se anchetează și să fim mulțumiți că nu a fost mai rău, bine că nu a murit nimeni, nu vedeți ce s-a întâmplat la sârbi?
Da, trebuie să vedem ce s-a întâmplat la sârbi și nu numai, trebuie să fim atenți la ce se întâmplă în statele conduse de guverne comunistoide ce mustesc de corupție și incompetență. Putem asimila lecția din ce li s-a predat altora, nu e cazul să o învățăm pe propria piele pentru că o să ne coste urât de tot. Suntem pe marginea prăpastiei naționalismului de sorginte comunistă; mai trebuie un pas și ne vom prăbuși. Și dacă se întâmplă asta, e puțin probabil să ne mai revenim vreodată, așa că, măcar în ultimul ceas, să deschidem ochii și să alegem responsabil. Nu prea avem de unde, e drept, dar nu se poate spune că suntem complet lipsiți de alternative.