Deși mai sunt puține zile până când vom merge la urne, interesul românilor pentru dezbaterile electorale tinde spre zero, iar asta ar trebui să ne îngrijoreze mai mult decât garnitura de politicieni pe care o oferă partidele. Astfel, dezbaterea prezidențială de luni seară s-a „bucurat” de o audiență mediocră, sub jumătate de milion de telespectatori, în timp ce emisiunile „Masterchef” și „Chefi la Cuțite” au reușit să capteze o audiență de vreo patru ori mai mare. Asta spune multe atât despre ce ne așteaptă, cât și despre noi, ca popor. Și cele mai multe nu sunt de bune.
Calitatea dezbaterii s-a încadrat între jalnic și mediocru, dar merita mai multă atenție din partea românilor, care vor fi direct afectați de cel care va ieși din urnă. Nu s-a întâmplat, cei care s-au aflat în fața televizoarelor au preferat să se uite la rețete sau la meciul dintre naționalele României și Ciprului. Subiecte mult mai interesante… Lipsa de interes a românilor pentru dezbaterile cu caracter electoral e justificată nu doar de prestația jalnică a celor care au ajuns la Cotroceni, ci mai ales de convingerea cât se poate de nesănătoasă că, indiferent ce am face, alții hotărăsc pentru noi, așa că ce rost mai are să ne complicăm? Ni s-a băgat asta în cap și cu asta am rămas, astfel încât suntem foarte vulnerabili la manipularea obscură și ne acceptăm soarta cu resemnarea celui care chiar nu are ce să facă.
Nu, dragi români, nu americanii vă impun președintele, nu ei decid cine anume va sta la Cotroceni următorii cinci sau chiar zece ani. Nu vă imaginați că americanii au sărit în sus de încântare când în România a ieșit din urne Iliescu, și încă de trei ori. Asta așa, ca chestie. Mult mai implicate în politica națională sunt serviciile secrete din România, dar despre asta cu altă ocazie. Deocamdată e vorba despre resemnarea și dezinteresul în care se complace cetățeanul în mâna căruia se va afla ștampila.
Mulți s-au grăbit să justifice indiferența față de dezbaterile politice – care pot livra surprize; am mai trăit așa ceva – prin sentimentul de apatie față de sistemul corupt și aparent neputincios, îndreptat împotriva cetățeanului, însă problema este mult mai profundă. Dacă am fi cu adevărat interesați de viitorul nostru, am acorda mai multă atenție discursurilor și dezbaterilor politice, măcar câtă acordăm emisiunilor culinare sau unui meci de fotbal anost, lipsit de miză reală, dar de ce atâta deranj? Am ajuns să credem că orice alegere am face, rezultatul final va fi tot cel decis de alții, că niciun candidat nu va face efortul necesar pentru a rezolva problemele fundamentale ale țării și societății.
Această pasivitate este alimentată de o cultură a resemnării, o cultură cu tradiții ancestrale pe meleagurile mioritice. Așa am fost educați, de altfel, acesta este brandul nostru de țară, o cultură în care e convins că nu are puterea de a schimba nimic. Realitatea e că, indiferent cine va câștiga alegerile, deciziile celor din Parlament și de la Palatul Cotroceni ne vor afecta pe toți în mod direct. Și aici nu e vorba doar despre politicieni și promisiunile lor deșarte, ci despre faptul că alegerile noastre reflectă mai mult decât cine anume va sta (sau va munci) în fruntea țării, vor reflecta direcția în care vom merge ca națiune. Miza adevărată, reconstrucția încrederii în democrație și mecanismele ei, implicarea activă a cetățenilor, rămâne o temă tabu. Dacă nu începem să recăpătăm încrede în puterea votului, dacă nu ne folosim de puterea votului, vom rămâne prizonierii aceluiași sistem care ne-a tot furat viața în ultimele decenii. Cel puțin pe plan local avem de unde alege; de ceva timp lucrurile au început să se miște într-o direcție dătătoare de speranțe. Ne place sau nu, viitorul depinde de alegerile pe care le facem azi.
