Satul românesc moare încet și în chinuri. E de ajuns să facem o mică excursie spre nordul județului și putem să vedem cu ochii noștri acest lucru.
Comuna Viișoara este exemplul cel mai potrivit în acest sens. Ea este compusă din trei sate, Cuza Vodă, Viișoara Mică și centrul de comună, Viișoara. Situată între Păltiniș și Coțușca, Viișoara este parcă desprinsă din alt film, din alte vremuri. Asfaltul a ajuns aici de curând și doar până ceva mai încolo de Primărie, dar și acesta arata ca și cum ar fi o masă solidă acoperită de glod, pentru că utilajele agricole ies direct din câmp pline de pământ pe asfalt și-l tapetează fără ca cineva să aibă ceva de obiectat.
Drumurile comunale sunt ca și acum un secol, în sensul că atunci când plouă ai nevoie de cizme de schimb pe care să ți le pui de la asfalt sau de la drumul județean pietruit. Cu pantofii în mână ai nevoie de un simț al echilibrului foarte bine dezvoltat pentru a putea ajunge la casa la care ți-ai propus, pentru că noroiul ud, care se regăsește din plin aici cel puțin jumătate din an, este mai alunecos decât gheața.
Primarul, Dinu Moroșanu, singurul din județ de la Partidul România Unită, a trecut acum la ALDE în speranța că va reuși să cucerească un nou mandat, chiar dacă nu prea are cu ce se lăuda în cei patru ani în care a condus destinele comunei. Cu buldoexcavatorul în curte, bineînțeles achiziționat pe fonduri europene, nu a fost în stare să pună câteva mașini de piatră pe drumul comunal de vreo câteva sute de metri ce pornește din fața primăriei și duce până în poarta cimitirului. Și aici e o poveste, așteaptă să fie modernizate prin PNDL, iar până atunci nu are rost să bage bani, ci îi ține în excedent, că doar vorba aceea o să fie nevoie de ei înainte de alegeri.
În aceste condiții nu mai este de mirare că tinerii, cum termină școală și-au și luat zborul în străinătate. Nu au de ce să stea. Nu au la ce să stea în Viișoara. Iar acest lucru este reflectat perfect de datele statistice privind populația. La începutul anului trecut, în Viișoara, figurau ca având domiciliu 1.916 persoane, iar dintre acestea 772, adică 40%, aveau vârste de peste 50 de ani. Șase luni mai târziu, datele arătau că populația a scăzut la 1.900, iar numărul celor cu vârstă mai mare de 50 de ani era de 753. Dar ăștia sunt doar niște indicatori statistici, pentru că realitatea din sat este cu totul alta. La patru-cinci case, două-trei sunt părăsite și se dărâmă. Proprietarii au murit de mult, iar moștenitorii „nu se răspund”, fiind plecați de ani de zile pe alte meleaguri. „Au rămas numai cei bătrâni și neputincioși. Cei buni de lucru au plecat. În sat, rar mai găsești tineri, doar cei care au mici afaceri sau lucrează ceva terenuri și profesorii”, a declarat unul dintre puținii profesori rămași să încerce să mai schimbe ceva, dacă mai pot, din destinul implacabil al comunei care l-a dat lumii pe academicianul Dimitrie Brândză, cel care, în calitatea sa de naturalist și botanist, a fondat Grădina Botanică din București.
Șansele ca lucrurile să se schimbe sunt atât de mici, încât e greu de crezut că această comună va mai existat peste două-trei decenii. Numai săptămâna trecută, în Viișoara Mică, au murit cinci oameni. Iar asta nu a fost o excepție. Așa se întâmplă mai mereu, dacă nu în Viișoara Mică, în Viișoara, dacă nu în Viișoara în Cuza Vodă, dacă nu Cuza Vodă în toate satele la un loc.
La ora actuală, în comună mai sunt doar 162 de copii de vârstă școlară sau preșcolară, din care 123 învață la școala din centrul de comună. În cele trei grădinițe sunt între 12 și 15 preșcolari, punând un mare semn de întrebare asupra menținerii lor ca structuri distincte.
Cu toate acestea, consilierii locali au decis ca banii din excedentul bugetar adunați de ceva ani, dar dijmuiți bine anul trecut după ce guvernul a dat posibilitatea primarilor să transfere banii din excedent de la capitolul dezvoltare, la cel de funcționare, să fie împărțiți între renovarea școlii și a grădiniței din Cuza Vodă. Nu ajung nici pentru unul dintre obiective, dar consilierii trebuie să arate că și ei au făcut ceva și nu au tocat degeaba indemnizația de ședință, care se ridică la 10% din salariul primarului. Iar mulți dintre ei vor candida și peste câteva luni. O vor face, pentru că niciun partid actual sau fost la putere nu are niciun interes să pună în practică o adevărată reformă administrativă, totul rezumându-se doar la declarații politice.
„Comunele mici ar trebui comasate, câte două sau chiar trei pentru a justifica aparatul birocratic. Multe nu pot să se susţină din venituri proprii și nu-și justifică existența. Decizia nu este la mine, însă așa ar fi normal”, declarat recent Costică Macaleți, președintele Consiliul Județean Botoșani.
