Joldești: câteva precizări

În 1816, la Joldești, se năștea Raluca Iurașcu, al șaselea copil al stolnicului Vasile Iurașcu și al soției sale, Paraschiva Brehuiescu. Stolnicul își adusese familia la Joldești pe la 1804, iar anul 1836 nu-l mai afla aici. Pare că stolnicul nici nu a locuit continuu pe lângă conacul de la Joldești – după cum o arată nașterea unora dintre copiii săi: Maria (Marghioala) –1804, probabil, Sarafinești; Fevronia –1812, Corni; Sofia –1823, Rușii lui Balș; Olimpiada –1827, Dumbrăveni (a se vedea: I. Roșu, Legendă și adevăr în biografia lui M. Eminescu. Originile, București, 1989) –, numit și „la Curte”, amintind, astfel, și de numele vechi al uneia dintre localitățile aflate pe teritoriul de azi al Joldeștilor.

Curtea Anușcăi este amintită într-un uric „dela Ștefan Voevod, fiul lui Alexandru cel Bun, din 6941 (1433)” ((Documentele moldovenești dela Ștefăniță Voevod (1517-1527), Iași, 1945, p. 42). Anușca (care dă și numele Curții) era fiica Macrenei, nepoată lui Iacuș vistiernic, căsătorită cu Cozma Șandrovici, fiul Mariei și al lui Șandru. Anușca a avut cel puțin doi copii, de care amintesc documentele vechi – Vasutea și Avram –, și lasă moștenire Curtea fiicei sale, căsătorită cu Hodco Costici. Un document de pe la 1433 arată că Vasutea stăpânea Curtea Anușcăi și alte două localități aflate pe teritoriul sau în apropierea Joldeștilor de azi: Huețeni și Sinești.

Probabil, în a doua jumătate a secolului XVI, Curtea Anușcăi ajunge în proprietatea lui Patrașco Arbore, care o lasă moștenirea fiicei sale, Stanca, căsătorită cu Bociul, care vinde, în 1620, Curtea Anușcăi (cu numele Joldești deja) și Vorona lui Ionașco Gheorghe/Ghenghea logofăt.

Printr-o serie de succesiuni, dintre care se poate menționa cu certitudine doar cea prin care Ecaterina și Lupu Balș (Gh. Toma, Joldești –  file de monografie,  Iași, 2014, p. 38) lasă moștenire Joldeștii, unuia dintre fii lor – Iordache Balș, căsătorit cu Maria Mavrocordat (în 1763) și, apoi, cu Pulheria Iancoleu (în 1776). De la Iordache Balș moșia ajunge, probabil, în proprietatea fiicei sale, Ileana, căsătorită cu Răducanu-Rosetti, căci în succesiunea Iordache – Alexandru (Alecu) – Gheorghe și Constantin ea nu mai apare (Gh. Ungureanu, Eminescu în documente de familie, București, 1977, p. 25).

Pisania de la Biserica din Joldești spune că „această sfântă și dumnezeiască biserică ce se prăznuiește hramul Intrarea în biserică a Maicii Domnului și a Sfântului Marele Ierarh Nicolai este din temelii lucrată prin osârdia și cheltuiala aga Nicolai Rosseti și soția Zoița născută Cristea ca să le fii spre veșnica pomenire1847 iuni 20”. Biserica mai păstrează catapeteasma vechii biserici de lemn, aflată, probabil, cândva pe același loc.

Cartagrafia Joldeștilor din 27 august 1831, pe când vechil pe moșie mai era Vasile Iurașcu, arată despre locuitorii săi următoarele: „Birnici havalegii – 77; rușii hrisovuliți și birnici – 34; preuții și dascălii în slujbă bisericeasccă – 6; nevolnicii acei iertați di sat – 12; văduvile – 11; breslașii – 3; feciorii boierești breslași – 15; oamenii întrebuințați pentru paza țarinii – 5; pădurarii pentru paza pădurii – 2; argații boierești – 3; argații ci sînt tocmiți pe ala locuitori – 5; oameni burlaci, cei neintrați nici într-o rînduială – 3, oameni burlaci ci au rămas acum de boala holerii – 2” (Gh. Ungureanu, p. 27).

Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu

 

 

Deja ai votat!