„Părinte Vitalie! Cercetați di aproape urmările și purtările și veți încredința că nu vă faci cinste și nici aduce la un sfînt lăcaș șăderea călugărului aice, care prin crîșme petreci vremea cu muierile și prin urmare iaste întru demoralizație lăcuitorilor. Am și mai multe de vorovit chiar pentru folosul cuvioșiei voastre, dar aceasta va rămîne păr´ la întîlnirea noastră, iar păr´ atuncea vă rog să fiți liniștiți fiindcă sînt al cuvioșiei voastre ca un fiu și plecată slugă”, își încheia, pe 22 mai 1852, căminarul Gheorghe Eminovici scrisoarea către părintele protosinghel Vitalii Lemne, „nacealnicul” schitului Gorovei (Gh. Ungureanu, Eminescu în documente de familie, București, 1977, p. 234).
Cumpărând în 1847, de la Eufrosinia Petrino, două cincimi din moșia Ipotești, Gheorghe Eminovici devenea vecin de proprietate cu mănăstirea Gorovei. Anterior, Alexandru Isăcescu, proprietarul altor părți din Ipotești, își depusese „voturile monahale la Gorovei, iar, la 17 iulie 1843, dădea mănăstirii sale de metanie a opta parte din moşia Ipoteşti, fără 15 stânjeni, suprafaţă pe care a încredinţat-o finei sale de botez Eufrosina, fiica lui Neculai Albotă. Într-un final, mănăstirea a dobândit şi cei 15 stânjeni, oferind lui Neculai Albotă, în schimb, 100 galbeni” (V. Irimia, Mănăstirea Gorovei: contribuții monografice,Pătrăuți, 2015, p. 74). Eminovici luă în arendă partea din moșia Ipotești care revenea mănăstirii Gorovei, mărindu-și suprafața pentru agricultură și plătind mănăstirii 2200 de lei pe an. Pentru împărțirea veniturilor de pe moșie, protosinghel Vitalii Lemne trimisese un călugăr, care – scrie Eminovici – îi făcea pagubă „cu înființarea osînzii”. Conform înțelegerii cu mănăstirea, Eminovici trebuia să dea „parte din prețul osînzii pi numărul locuitorilor”. Călugărul „însă din îndemnul altora, sau însuși de la sine au întins jalobă” asupra lui Eminovici. Scrisoarea citată mai sus face parte dintr-o corespondență mai lungă a căminarului cu protosinghelul întru clarificarea supărărilor și a conflictelor iscate. În Arhivele Naționale se păstrează și un „Adum de împlinire a datoriei bănești (167 lei) către Gheorghe Eminovici (…) posesorul unei părți din trupul moșiei Ipotești”.
Acesta nu a fost nici pe departe singurul subiect de comunicare între Eminovici și Lemne: numele protosinghelului figurează și în chestiunea averii lui Gheorghi Mironescu (a se vedea: https://www.monitorulbt.ro/local/2021/03/07/gheorghe-eminovici-si-monahia-fevronia-in-chestiunea-unei-averi/). Protosinghelul Vitalii semna, alături de protoiereul Ioan din ținutul Botoșani și protoiereul Teodor din ținutul Dorohoi, raportul către Mitropolie în care se constata că pîrîții Gheorghe Eminovici și Fevronia Iurașcu „pe niște închipuiri sînt trași a alerga și a cheltui zadarnic” (Gh. Ungureanu, p. 248-249).
Iar anterior, Ierotei Lemnea, unchiul lui Vitalii Lemne, ca arhimandrit al schitului Gorovei, mijlocea înțelegerea între Vasile Iurașcu și mănăstirea Vorona ca urmare a unui contract de arendă (Gh. Ungureanu, p. 65-67).
Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu
