De la un moment dat, mănăstirea Galata e închinată la Sfântul Mormânt, devenind metoh al acestuia, împreună cu moşiile sale, care vor fi administrate de persoane numite de acolo. În martie 1821, moşia Teişori, de la ţinutul Botoşanilor, a mănăstirii Galata, metoh la Sfântul Mormânt, era luată de mai mult timp în arendă de veci de supusul austriac Theodor Musteaţă, un bogat şi influent negustor de origine grecească, ajuns în timp baron austriac, prilej cu care îşi va adăuga, în faţa numelui, particula nobiliară von. El se afla la acea dată în pricină, de mai mulţi ani, cu proprietarii moşiilor megieşe, Ipoteşti, Cucorăni, Loeşti, Cerviceşti, Şarba, Costineşti, Dragomăneşti, care i-ar fi încălcat moşia sa, Teişoara. Se arată că această pricină, veche de altminteri, îşi are originea în jalba hatmanului Emanoil Manu, către voievodul Scarlat Alexandru Callimah, cum că i-ar fi fost împresurate hotarele moşiilor sale Cucorăni, Loeşti şi a cincea parte din Ipoteşti, de către moşia Teişori. Din porunca domnului, se dă curs acestei jalbe, hotarnic fiind între timp răposatul vel vornic al Ţării de Jos, Theodor Balş. În respectiva hotarnică se arăta că „din obârşiea Botoşan<u>lui au tras linie drept la un iaz ce este în apa Teişorii, numit Balta Huciului, până în care linie au scoborât atât moşiile dumisale hat<manului> Manul, cât şi a celorlalţi megieşi[…]”, moşiile acestora lovind „cu capitile în coastile moşiei Teişorii”.
În faţa Divanului, după ce se scot şi hărţile inginereşti, Theodor Musteaţă arată scrisori mai vechi pentru moşia Teişori, începând cu actul din 9 septembrie 1584, prin care Maria, Doamna lui Petru Şchiopul voievod, afieroseşte mănăstirii Galata satul Teişori, de la ocolul Botoşanilor. Sunt menţionate hrisoavele întăritoare ale Galatei, pentru acest sat, de la Petru Şchiopul şi Vasile Lupu, alte mărturii hotarnice ale Teişorilor şi satelor învecinate cu acesta (Popăuţi, despărţit la 5 octombrie 1651 de către Teişori, după un hotar ce începea „din Măzărica, pe matca Botoşanii, până în heleşteu<l> Ţâcşii, pri unde au pus şi stâlpi”, Ruşi, Brăieşti, Popeni, Nicşeni, Pârsteşti, Pituluşăni şi Leorda). Toate aceste topice, multe dintre ele desemnând sate existente şi astăzi, oferă o idee despre întinderea deosebită a hotarelor acestui vechi sat al Teişorii, dispunând de impresionante resurse naturale, care i-au asigurat o bună bucată de vreme prosperitatea, sieşi dar şi Galatei, la care era închinat din vechime. Tot pe baza acestor topice, dar şi a altora, menţionate în hotarnicele invocate mai sus, opinăm că locurile Teişorii se aflau la nord de Ciuşmea, la vest de Costeştii de pe Sitna şi de Necşeni, cuprinzând părţi din actualul sat Cotârgaci (dacă nu în întregimea sa), din localitatea Roma, spre apus „izbindu-se” în locurile şi în hotarele Ipoteştilor, Cucorănilor, Cerviceştilor, Costineştilor, Leordăi, Popenilor, Vâlcelelor şi Brăeştilor.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
