Biblioteca Națională de Poezie „Mihai Eminescu” din cadrul Memorialului Ipoteşti a primit recent aproximativ 2.000 de volume din biblioteca Magdei Leocadia Blebea. Artă (din toate timpurile), beletristică (română și străină), istorie, psihologie, filosofie, logică, lingvistică, critică literară, limbi moderne – acestea au fost domeniile pe care Magda Blebea le-a frecventat și pentru care astăzi cititorul interesat are la dispoziție, la Ipotești, cărțile necesare. Magda Blebea a citit foarte mult, cu pasiune, revenind, după cum se vede din notițe, de mai multe ori la aceeași carte.
Tablouri expuse în Sala Portaluri din Muzeul „Mihai Eminescu” de la Ipotești
La Ipotești, personalitatea Magdei Blebea se întregește și prin tablourile, care au ajuns, prin bunăvoința soțului ei, Dan Macovei, în colecția de artă a Memorialului. Max Hutira, Florin Șuțu, Letiția Bucur, Silvia Obreja, Radu Darânga, N. Tănăsescu, Sorin Dumitrescu sunt numele pictorilor ale căror tablouri conturau odinioară – alături de cărți, colecții de vase de lut, obiecte de artă – personalitatea casei Magdei Blebea și a lui Dan Macovei din Păulești, Prahova. Astăzi, acestea sunt expuse în Sala Portaluri din Muzeul „Mihai Eminescu” de la Ipotești.
„Generozitatea acestor oameni e compensată, cum poate nu au gândit, prin neuitare”
„Memorialul Ipotești își exprimă recunoștința, și pe această cale, pentru donația de carte și tablouri, față de dr. Dan Macovei, care a făcut propriu-zis donația de tablouri, față de președintele Asociației <Un Concept Luna> din Suceava, Dumitru Dinel Teodorescu, care a făcut posibilă donația de carte, precum și față de prof. Sanda Maria Ardeleanu și prof. Mircea A. Diaconu, care au intermediat ca parte din biblioteca Magdei Leocadia Blebea să ajungă la Ipotești”, a declarat Ala Sainenco, directorul Memorialului Ipoteşti.
Potrivit oficialului, la Ipotești, organizarea pe donații a bibliotecii (și doar în interiorul donațiilor, pe colecții) – poate mai mult decât în alte biblioteci – reconstituie personalitatea celor care le-au citit și au găsit de cuviință să facă din atributul personal o bibliotecă pentru toți. „Generozitatea acestor oameni e compensată, cum poate nu au gândit, prin neuitare, orice carte amintind de cel care le-a donat„, a concluzionat Ala Sainenco.
