Dimitrie (Demetrius) Brândză (n. 10/ 22 octombrie 1846, Bivolu, Botoșani – d. 3/15 august 1895, Slănic-Moldova, Bacău) a fost un medic, naturalist și botanist român, membru titular al Academiei Române. A fondat Grădina Botanică din București, care astăzi îi poartă numele.
Născut pe plaiuri moldovene, după ce termină cursurile Academiei Mihăilene, absolvă pe cele ale Facultăților de Științe Naturale și Medicină ale Universității din Paris, obținând doctoratul, în 1869. Activează ca medic și profesor de botanică la Universitatea din Iași. Este numit custode al Muzeului de medici și naturaliști din Iași și are ocazia să studieze colecțiile muzeului de floră a Moldovei. În 1874, este transferat la Universitatea din București, la catedra de științe naturale, desfășurând o activitate multilaterală. Aici studiază colecțiile lui Dimitrie Grecescu, un alt fost director al grădinii botanice.
În 1875 începe să dezvolte colecția botanică a Facultății de Științe Naturale, iar un an mai târziu este ales membru al Societății Geografice Române. În 1879, în calitate de membru al Academiei Române își publică integral studiile. În 1882 obține de la ministrul educației, Petre S. Aurelian, dreptul de a înființa o secție botanică la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București.
Pasiunea pentru botanică este concretizată în 1882 când se desparte de catedra de istorie naturală a Facultății de Științe pentru a rămâne profesor de botanică la o catedră nou formată cu această ocazie. Elaborează manuale de zoologie, botanică și geologie. Este numit profesor și director al Grădinii Botanice. În 1884 un incendiu distruge întreaga colecție de plante de la Muzeul de Istorie Naturală, ceea ce determină guvernul să aloce fonduri pentru înființarea unei grădini botanice la Cotroceni. În 1885 sunt începute primele lucrări la noua grădină din Cotroceni, fiind ridicată clădirea institutului botanic și amenajate grădinile din preajma sa.
Prin strădaniile doctorului Dimitrie Brândză, Grădina Botanică a Universităţii din Bucureşti a cunoscut o dezvoltare deosebită. Amplasată timp de aproape 10 ani într-o zonă nu tocmai potrivită din centrul oraşului, în faţa Palatului Universităţii, spre Palatul Şuţu, Grădina Botanică a fost mutată, sub conducerea lui Dimitrie Brândză, pe teritoriul ocupat în prezent, în cartierul Cotroceni. După o muncă istovitoare, cu perseverenţă şi pricepere, profesorul a reuşit ca până în anul 1891 să fie terminată construcţia Institutului Botanic, prevăzut cu dotări moderne pentru învăţământ şi cercetare. Tot în 1891 a fost finalizată şi construcţia serei, inspirată de arhitectura celei din Liège (Belgia). Ulterior, au fost realizate în Grădina Botanică şi alte construcţii, majoritatea servind drept locuinţe pentru angajaţi. Până în 1895 au fost finalizate şi cele mai multe dintre plantaţii, unele dintre ele şi astăzi existente (Colina gimnospermelor, Flora Dobrogei, Plante utile, Arboretum), potrivit unibuc.ro.
Este preocupat, de asemenea, de problemele sănătății publice, publicând lucrări despre folosirea unor plante în medicină și despre trichineloză.
În 1895 Dimitrie Brândză moare la Slănic Moldova la numai 49 de ani.
