În 1803, Rădenii stolnicului Neculai Balș și Vlădenii beizadelei Dimitrie Mavrocordat se aflau la ocolul Miletinului, ținutul Hârlău, cu 13, respectiv 50 de breslași, pentru ca la 1816 „Vlădenii dumisale postelnicului Alecu Mavrocordat”, cu 69 de breslași, să fie menționați la același ocol. Șendrenii nu apar în niciuna dintre aceste catagrafii fiind înglobați, se pare, la satul Storești al Mavrocordaților, care dețineau mai multe moșii în regiune. La un moment dat, probabil între 1820-1835, la Frumușica, în ținutul Botoșanilor, se va întemeia un târg, consemnat ca atare la 1835. Aplicarea legii rurale a lui Cuza găsește actualele sate ale comunei în configurații teritorial-administrative diferite. Astfel, comuna Rădeni era formată din moșia și satul Rădenilor, ale colonelului E. Ranet, respectiv Vlădenii lui Al. Mavrocordat. Comuna Storești era formată din satul și moșia Storești, proprietar Dimitrie Mavrocordat, respectiv târgul Frumușica. Din nou nu apar Boscotenii, incluși la un moment dat în satul Unsa și Șendrenii, probabil parte a Storeștilor. La 1898, Boscotenii erau parte a comunei Rădeni, plasa Coșula. Satul avea o suprafață de 29 de ha, pe care trăiau o sută de suflete. „Se zice că acest sat ar fi fost proprietatea unui răzeș care l-a vândut și că mai pe urmă s-a alipit la Rădeni”. În sat se aflau un podiș și un pârâu cu același nume. În 1902, Comuna Rădeni se compunea din satele Boscoteni, Bahlui, Rădeni, Șendreni, Schitul Balș și Vlădeni, având o populație de 407 familii, adică 1282 de locuitori. Pe aproape jumătate din suprafața comunei creșteau păduri de fag, carpen și stejar. În 1902, moșia Rădeni, situată pe coasta de est a dealului Holmul, avea două trupuri: Rădeni și Boscoteni, ce se întindeau pe 1287 ha, din care 600 ha de pădure. Pe moșia Rădenilor erau satele Bahlui și Boscoteni. Viile de aici erau renumite pentru calitatea vinului. Cei 330 de locuitori se închinau într-o biserică foarte veche din piatră, deservită de un preot și doi cântăreți. Considerăm că această biserică este ctitoria unui membru al familiei Balș care a stăpânit satul, cel mai probabil a stolnicului Neculai Balș, înmormântat în pronaosul bisericii cu hramul Sf. Nicolae. La școala mixtă învățau 116 elevi, coordonați de un învățător. Tot în 1902, Șendrenii aveau o suprafață de 42 de ha și o populație numărând 430 de locuitori. La aceeași dată, Storeștii erau comună formată din satul cu același nume și Târgul – Frumușica. Pe teritoriul comunei funcționau patru mori de apă, pe Pârâul-Satului și Petricelul, o moară de aburi, o fabrică de sticlă în pădure și o carieră de piatră. Satul Storești avea o populație de 350 de suflete, o biserică, un preot și doi cântăreți, o școală mixtă și trei cârciumi. Biserica, având hramul Sf. Dimitrie, poate fi o ctitorie din primele decenii ale secolului XIX a lui Dimitrie Mavrocordat, stăpânul de atunci al moșiei. La 1900, Frumușica era un târgușor cu o populație de 400 de locuitori, cei mai mulți evrei. Este dată greșit informația că târgul a fost înființat la 1844 de către proprietarul de atunci al moșiei, D. A. Mavrocordat, pentru că târgul exista deja la 1835. Probabil 1844 este anul în care domnul Moldovei, Mihail Sturza, reînnoiește proprietarului moșiei privilegiul de târg. Se menționează că „înainte de înființarea târgului era aici o cârciumă la șleahul mare, unde era și poșta vechie”. Așezarea era în plină dezvoltare, fiind acolo opt cârciumi, 50 de comercianți și 58 de meseriași. Nu cunoaștem un privilegiu de fondare a târgului, dar după tipicul înființării târgului Sulița considerăm că privilegiul de întemeiere a târgului Frumușica l-a primit unul dintre membrii familiei Mavrocordat. Legenda consemnează existența aici a unui ratoș, care era și stație de poștă la care se schimbau caii, iar de la supranumele hangiței, Frumoasa-Frumușica, ar veni și numele așezării. În 1921, la aplicarea legii agrare, pe teritoriul comunei Frumușica exista doar moșia Storești, proprietatea lui Z.N. Gissovelani, așa încât de aici 865 de ha de teren expropriate au fost date comunei Șendreni, cu satele Șendreni și Vlădeni, în timp ce locuitorii comunei Rădeni, cu satele Boscoteni, Rădeni (moșia Dr. Al. Ștefanovici), Feredieni, Poiana și Unsa au primit în total 972 ha de pământ, alte 462,27 ha fiind pământ al comunei. Toate satele actualei comune făceau parte din Regiunea Agricolă Hârlău, cu reședința la Frumușica.
În 1945, 783 de locuitori din comuna Frumușica, aflată în plasa Sulița, au primit în total 692,25 ha de teren. Pe teritoriul comunei se află un frumos obiectiv turistic, Schitul Balș, situat în inima codrilor seculari, ctitorie din 1776 a banului Grigore Balș, proprietarul moșiilor Rădeni și Piciorogani. Aflat în conflict cu banul, șătrarul Aslan, proprietarul Vlădenilor învecinați, dă foc mănăstirii. În 1835, marele hatman Lascarache Sturdza, proprietarul moșiei Boscoteni, sprijină financiar ridicarea bisericii de piatră și cărămidă.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
