„I. Scipione Bădescu, acum redactor la noul Curier [de Iași], tipărise în 300 de exemplare
un volumaș de poezii proaste, cu pagina întâia goală. Atunci se adresă lui Ioanovici, membru la «tabula regia» (Curtea de casație) din Pesta și i le dedică; obținu printr’asta costul tiparului; dar pe o altă sută de exempl[are] [le] dedică [pe] întâia pagină lui Mocioni și căpătă vre 100 de florini; și în sfârșit a 3-a sută Principelui Carol. «Ce, nu sânt poeziile mele?» răspunde el, când îi cere cineva socoteală”. Anecdota – după cum nota T. Maiorescu în „Însemnări zilnice” – îi fusese povestită de Eminescu pe 28 iunie 1872 în Botoșani (T. Maiorescu, Însemnări zilnice, I (1855-1880), București, Editura Librăriei Socec& Co. S.A., 1937, p. 221).
De altfel, Maiorescu trebuia să-l fi cunoscut pe Scipione Bădescu de la „Junimea”, pe
care acesta din urmă o frecventase între anii 1867 și 1874, perioadă consemnată de Iacob
Negruzzi: „Bădescu Scipione. Născut la Restolţi (Transilvania) în 15 mai 1817, frecventa Junimea între anii 1867 şi 1874. În urma unei neplăcute întâmplări ce avu cu politica lui Gh. Lăţescu, părăsi oraşul Iaşi. Până la 1880 a fost colaborator la jurnalul Presa din Bucureşti, la urmă la Timpul. Îi plăcea mult vinul. Nu se temea de proverbul in vino veritas. Om ciudat în felul lui.
A murit la Botoşani” (I. Negruzzi, Amintiri din Junimea, București, Humanitas, 2011, p. 263).
Volumul din anecdotă – Poesii, de Jonitia Badescu. Tomul I – apăruse în 1868 la
tipografia Juliu Noseda din Pesta și cuprindea, pe lângă poezii ale autorului, traduceri din J.
Eotvos şi V. Hugo. Pe atunci, Ioniță Scipione Bădescu colabora la „Familia”, prin care pregătise și apariția volumului său de poezii. În numărul 1 din 7/19 ianuarie 1868, semna, cu numele Ioniția Bădescu, articolul „Conversație cu cititoarele” și, credem, tot el anunța apariția volumului de poezii în următoarea pagină, în „Invitare de prenumerațiune”.
„Cu deosebire dor ce se vede a fire deșteptat în animele sexului frumos – la îndemnare și
preautorul acestor lucrări modeste, parte cunoscute deja de prin foile publicate, mai mare parte însă neapărute încă nicăieri – a le coaduna acele într-o broșură și a le aduce de un sacrificiu nou, provenit din simțuri curate naționale – pe augustul altar al literaturii române”, argumentează autorul în „Invitare”, după care continuă, în spirit de marketing editorial susținut de calcule contabilicești, de care ar putea fi invidios orice scriitor contemporan:
„Cartea întreagă va consta din 8-10 coale; va avea un format exterior corespunzător
gustului și eleganței; va conține tot poesii originale și în fine va avea un preț moderat numai de 80 cr. v.a. pentru un exemplar iar pentru edițiunea de lux 1 fl. 20 cr. v.a. calculându-se în prețul acesta tot odată și spesele de expediere. De la succesul acestei întreprinderi va atârna ca subscrisul să poată edita și tomul al II din poeziile sale. On. D. colectanți vor primi de la 7 exemplare unul în semn de onoare. On. D. sunt rugați a-și face abonamentele cât mai îngrabă, ca să ne putem orienta în privința sumei exepmplarelor recurente, fiind cartea deja pusă sub lucrare de tipar” („Familia”, nr. 1, 7/19 ianuarie 1868, p. 10-11; text adaptat).
Volumul II, din câte cunoaștem nu a mai apărut. Un alt volum de poezii – Coroana
României. Poesii. 10 Maiu 1881 – a părut în 1881 la imprimeria Thiel & Weiss din Bucureşti, fiind dedicat și acesta – regelui Carol I. Pentru acest volum îl va felicita Al. Macedonschi: „D-l Scipione I. Bădescu, dă la lumină o broșură, „Coroana României”, poezii cu toate drepturile rezervate. Versurile sale sunt pline de suflu liric, dar regulele de versificare sunt neîngrijite. În general însă, versurile și inspirațiunile D-lui Bădescu întrec cu mult scârțâiturile pretinților poeți, cari numai poeți nu sunt. Poezia sa «Coroana României» este un mic cap de- operă, neținând seama de regulile de versificare, ci considerând-o din punctul de cvedere al lirismului. Din parte-ne felisităm pe D-l Bădescu, cu multă sinceritate, pentru această poezie”
(„Literatorul”, nr. 6, 1881, p. 835).
(Va urma)
– Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”
