Botoşăneni îmbolnăviţi de nepăsare

0

Mii de botoşăneni ajung anual pe patul de spital, diagnosticaţi cu afecţiuni grave, care ar putea fi evitate, însă, prin ceea ce orice stat Occidental consideră a fi baza unui sistem medical sănătos, şi anume prevenţia. În România, însă, nepăsarea, atât a statului, cât şi a populaţiei în ceea ce priveşte sănătatea şi lipsa dorinţei de a preveni în loc de a trata, fac tot mai multe victime.

Medicii de familie, care ar trebui să fie baza sistemului, sunt aproape scoşi din schemă, iar cei mai mulţi bani se duc pe programe naţionale de tratament, nu pe prevenţie, motiv pentru care tot mai mulţi oameni se îndreaptă spre medicina alternativă, uneori făcându-şi mai mult rău.

„Toată lumea vede medicina de familie ca centrul sistemului sanitar. Toată lumea spune că este importantă. Dar nimic nu se schimbă în momentul în care mergem la factorii de decizie să le explicăm că trebuie făcute unele modificări. Baza este prevenţia, iar noi nu avem nici baza pusă la punct. Ei o să vină să spună că avem prevenţie. Nu astea care sunt prevăzute acum în norme, de zeci de ani de zile, să măsurăm tensiunea pacienţilor, să îi cântărim şi să vedem indicele de masă corporală sau să aplicăm graficul pentru colesterol. Asta nu este prevenţie. Prevenţie este că eu am în evidenţă nişte boli cronice netransmisibile, cum sunt încadrate de OMS. Astmul bronşic, BPOC, cancerul de sân, cancerul de col uterin, cancerul de colon, hipertensiunea arterială, diabetul etc. Pentru astea, cel mai indicat să se ocupe este medicul de familie. El vede şi cunoaşte pacientul cel mai bine şi îi monitorizează evoluţia şi poate decide când are nevoie de un consult de specialitate”, afirmă medicul Paul Şerban, preşedintele judeţean al Societăţii Naţionale de Medicină de Familie.

Prevenţia ar aduce economii de zeci de milioane de euro

Un studiu efectuat anul trecut în Româna arată că peste 96,6 milioane de euro pe an ar putea fi economisiţi printr-o prevenţie corectă a accidentului vascular cerebral din fibrilaţie atrială. Numai de pe urma acestei afecţiuni. Potrivit statisticilor cel puţin un botoşănean ajunge zilnic la spital, în Botoşani sau Dorohoi, ca urmare a fibrilaţiei atriale. Primul studiu naţional despre impactul fibrilaţiei atriale, solicitat de Asociaţia Naţională pentru Protecţia Pacienţilor, arată că peste 200.000 de români au ajuns în decursul unui an la spital cu diagnosticul de fibrilaţie atrială, care este un risc demonstrat pentru a dezvolta AVC în viitor.

Peste 100 milioane de euro pe an sunt cheltuielile publice rezultate numai din doua componente calculabile relativ uşor – cost spitalizare şi pensii de invaliditate.

Acesta este, însă, doar unul dintre exemple în privinţa modului în care se cheltuiesc banii în sistemul sanitar pentru a se trata, în loc de a se preveni. O monitorizare mai bună a pacienţilor cu risc de accident vascular ar reduce, de asemenea, numărul celor care beneficiază de tromboliză, un tratament inovator, pe cât de benefic pentru bolnavi, pe atât de scump, tratamentul în sistemul de Urgenţă ajungând la câteva mii de euro.

„Noi avem proiecte în Sănătate din 2012, rămase la stadiul de proiect”

Pentru diabetici, de exemplu, implicarea statului intervine abia după ce bolnavul a fost deja diagnosticat. Acestuia i se plătesc, ce e drept, medicamente sau o parte dintre ele, care sunt şi foarte scumpe, însă nimeni nu ia în calcul plata unui sistem bine pus la punct de urmărire şi prevenţie a acestei boli. „De exemplu, numai la noi nu are dreptul medicul de familie să prescrie insulină. Numai la noi există diabetologi. În Occident există doar endocrinologi, care se ocupă de toată partea aceasta la pacient. Astea sunt afecţiunile, iar eu trebuie să am nişte indicatori pe care să îi respect, în baza cărora să evaluez pacientul şi, periodic, el intră la control, când am anumite suspiciuni asupra evoluţiei bolii lui şi abia atunci merge la medicul specialist. Eu nu pot să îi dau tratament pentru tensiune decât dacă are recomandare de la specialist. Nu pot să îi dau tratament pentru afecţiunea respiratorie decât după medicul specialist. Care şi el, este forţat de lege să iniţieze acest tratament pentru ca eu să îi prescriu reţetă pacientului. În Occident există aceste reguli din 2012. Noi avem proiecte în Sănătate din 2012, rămase la stadiul de proiect. Le-am prezentat la Minister şi de atunci nu s-a mai ocupat nimeni”, a mai spus medicul Paul Şerban.

Vaccinuri gratuite refuzate

Nici românii, însă, nu se lasă mai prejos, când vine vorba de prevenţie, şi nu fac nici ei prea multe pentru a avea grijă de sănătatea lor. Cel mai bun exemplu sunt campaniile de vaccinare. Un punct în care statul totuşi face paşi, pentru că este şi una dintre cele mai comode şi rapide metode de prevenţie. Vaccinarea este, însă, privită tot mai mult cu un „ochi strâmb” de către populaţie, care refuză tot mai multe vaccinuri, deşi sunt gratuite.

Anual, între două şi trei milioane de vieţi sunt salvate datorită vaccinării. În perioada 2000 – 2016, vaccinarea antirujeolică, spre exemplu, a dus la o scădere cu 84% a cazurilor de deces cauzate de rujeolă, şi în aceeaşi perioadă, datorită introducerii vaccinului antirubeolic în diferite ţări la nivel global, cazurile de rubeolă au scăzut cu 97%, de la aproximativ 671.000 de cazuri diagnosticate în 102 ţări, la aproximativ 22.000 de cazuri în 165 ţări. Cu toate acestea, în prezent tot mai mulţi botoşăneni, şi nu numai, refuză tot mai multe vaccinuri, iar numărul de îmbolnăviri cu diverse afecţiuni care erau aproape de a fi eradicate, creşte de la an la an.

România în topul ţărilor cu cea mai mică speranţă de viaţă

În acest context, nu este de mirare că toate acestea fac ca România să aibă a patra cea mai mică speranţă de viaţă din UE, respectiv 75,3 ani, faţă de o medie europeană de 81 ani, dar şi cele mai mici cheltuieli cu sănătatea din Uniune, conform raportului Uniunii Europene „Sănătatea pe scurt: Europa”.

 

 

+20 -6
se încarcă...