Un Crăciun, două Crăciunuri…

Printre multele fapte bune făcute de don primar Cosmin, se numără și împlerea târgului cu beculețe pentru Crăciun. Ar mai fi la fo două luni până la eveniment, ar zice cârcotașii, fără să știe că, la insistențele Doiniței, șăfa primarelui și prehedințața cejeului, prin hotărâre de consiliu județean, numai pentru anul următor, se vor înființa încă alte patru Crăciunuri, câte rânduri de alegeri vor tot fi. De Crăciunuri – evident, n-ar fi fost suficient doar unul – alegătorii vor primi cacadou noian de promisiuni frumoase și străvezii, nou nouțe sau mai vechi, pentru cazul că le-au uitat pe alea de mare efect promise de mai multe ori. Dar după ce trece anul, începe liniștea și se revine din nou la normal: nici un fel Crăciun, ca de obicei, pentru că-i austeritate, ca de obicei și  nu se joacă nimeni cu banii poporului! Ca de obicei.