A trăit în timpul domniei voievodului Matei Basarab și a domnitorului Constantin Brâncoveanu, fiind originar din satele Olteniei.
Impresionat de viața aleasă pe care o duceau călugării de la Iezeru, a intrat frate în acest schit. Dorind să sporească nevoințele monahicești, a cerut binecuvântare Episcopului locului, Ilarion, să meargă la Sfântul Munte Athos. Acesta cunoscând că este monah îmbunătățit și de mare folos multora, l-a sfătuit să renunțe. Cuviosul Antonie i-a ascultat sfatul și în jurul anului 1690 s-a retras la câțiva kilometri de schitul Iezeru, în muntele cu același nume, unde si-a găsit adăpost într-o peșteră. Aceasta i-a devenit chilie și loc de reculegere. Acesta a început să sape un mic paraclis în stancă, lărgind stânca în așa fel încât să poată face din ea un lăcaș de închinare și de preamărire a lui Dumnezeu. Terminând aceasta bisericuță, i-a pus o catapeteasmă și icoane, înzestrând-o cu cele necesare săvârșirii dumnezeieștilor slujbe. Episcopul Ilarion al Râmnicului a sfințit acest locaș.
În această bisericuță s-a rugat mereu cuviosul Antonie sihastrul, până la sfârșitul vieții.
Cuviosul Antonie a stat în sihăstrie 28 ani și a trăit în total 92 ani. Mutarea sa la Domnul a fost în 23 noiembrie 1719.
– Preot Sandu OLIVIAN