S-a născut în cetatea Tars, din părinți păgâni. Auzind despre Hristos, a ales să părăsească credința în idoli. În acea vreme a sosit în Tars împăratul Diocleţian (284-305). În timpul șederii împăratului aici, fiul acestuia s-a îndrăgostit de Pelaghia. Când moștenitorul imperial află că Pelaghia a primit botezul creștin, s-a sinucis.
Mama sa a denunțat-o împăratului pentru judecată. Împăratul a fost captivat de frumusețea Sfintei Pelaghia și a încercat să o convingă să renunțe la religia ei, promițând-i toate bunurile de pe pământ dacă îi va fi soție.
Sfânta Pelaghia a refuzat oferta împăratului.
Atunci, împăratul a poruncit să fie arsă de vie în văpaia focului aprins într-un vițel de metal. Pelaghia s-a însemnat cu semnul sfintei cruci, a rostit rugăciuni de slavă lui Dumnezeu și intrând în foc, s-a topit precum ceara. Așa a luat cu cinste mucenicia Sfânta Pelaghia.
Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin
S-a născut în anul 322, în localitatea Tagaste, din Africa de Nord, aflată astăzi pe teritoriul Algeriei. Părinții ei au crescut-o încă de mică în credința și învățătura creștină. Cele mai multe informații despre viața Sfintei Monica le avem din cartea a noua, din „Mărturisiri”, întocmită de fiul ei, Fericitul Augustin.
La vremea potrivită, Sfânta Monica s-a căsătorit cu Patriciu, un demnitar păgân. Deși nu avea o fire blândă, bărbatul a fost copleșit de blândețea și ascultarea Sfintei Monica, drept pentru care i-a respectat libertatea și credința.
Sfânta Monica și Patriciu au primit de la Dumnezeu trei copii: Augustin, Navigius și Perpetua. Singura ei fiică, Perpetua, după căsătorie, rămânând văduvă, a îmbrățișat viața monahală și a fost aleasă stareță, la o mânăstire de maici din Hippona.
În cele din urmă, prin curăția și rugăciunile soției sale, Patriciu a primit botezul creștin. Femeilor care pătimeau lângă soții lor, Sfânta Monica obișnuia să le zică: „Să fiți blânde, să vă ascultați soții și să nu căutați niciodată motive de ceartă. Căsătoria înseamnă liniște, dar și tăcere și înțelegere”.
Când a murit tatăl său, Augustin avea doar 16 ani. Încă de mic, el s-a dovedit a fi încăpățânat și neascultător. Îndurerată de acest lucru, mama lui a cerut ajutorul episcopului local, care i-a spus: „Tu să continui să te rogi Mântuitorului Iisus Hristos și Domnul să te binecuvânteze, pentru că nu este posibil ca fiul tău, pentru care ai vărsat atâtea lacrimi, să fie pierdut”.
În cele din urmă, în anul 387, în ajunul Paștilor, renunțând la rătăcirile maniheilor, Fericitul Augustin s-a botezat, spre nespusă bucurie a mamei sale. Despre acest lucru, Fericitul Augustin avea să spună: „Mama mea m-a născut de două ori, însă ce-a de-a doua naștere a fost un chin spiritual îndelungat, din rugăciuni și multe lacrimi. Bucuria pe care am simțit-o în clipa în care L-am cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu a fost una imensă”.
Nu mult după botezarea lui Augustin, în vara anului 378, după nouă zile de boală, la vârsta de numai 56 de ani, Sfânta Monica a trecut la cele veșnice. Ea a fost înmormântată în Ostia, în sud-vestul Romei. Abia peste nouă sute de ani, cinstitele ei moaște au fost mutate în Roma.
– Preot Olivian SANDU
