Ca şi în celelalte târguri moldoveneşti, alegerea conducerii municipale a Botoşanilor se făcea într-o zi de sărbătoare, iar mandatul şoltuzilor şi pârgarilor era de un an. Se pare că la Botoşani data alegerii era ziua de mare sărbătoare pentru creştini, a Sf. Gheorghe, respectiv 23 aprilie. Chiar dacă Sf. Gheorghe nu era considerat, cel puţin explicit, patron spiritual al târgului, hramul acestui mare mucenic îl avea una dintre bisericile emblematice ale Botoşanilor, ctitoria cu acelaşi nume a Elenei Rareş. Probabil că alegerea avea loc în preajma bisericii, ea însăşi aflată în plin centru comercial, acolo unde îşi aveau casele şi dughenele cei mai mulţi şi mai de vază locuitori, românii şi armenii, din rândurile cărora se şi alegeau şoltuzii şi pârgarii. Un asemenea ceremonial de alegere a judeţului, în oraşul muntean Câmpulung, avea o componentă laică, în care comunitatea îi alegea pe pârgari iar aceştia pe judeţ (echivalentul muntean al șoltuzului) şi una religioasă, în care judeţul astfel investit era binecuvântat în biserică de către protopop, depunând şi un jurământ de credinţă în faţa altarului. La fel trebuie să se fi petrecut lucrurile şi în cazul Botoşanilor, cu precizarea că şoltuzul armenesc depunea eventualul jurământ în biserica reprezentativă a acestei etnii, situată de altfel la o distanţă foarte mică de biserica Sf. Gheorghe. Să nu uităm că la 1780 pecetea târgului Botoşani va fi afierosită bisericii Sf. Gheorghe, probabil în virtutea unei tradiţii ce lega acest sfânt şi această biserică de data şi locul alegerii conducerii municipale.
Analiza unei succesiuni de menţiuni documentare ale şoltuzilor de Botoşani pare să confirme ziua de 23 aprilie ca zi a înnoirii conducerii orăşeneşti. Astfel la 20 iulie 1603 sunt menţionaţi Macsin şoltuz cu 12 pârgari şi Zberei fost şoltuz, tot Macsin fiind şoltuz în funcţie şi la 18 aprilie anul următor, cu doar câteva zile înainte de sorocul noilor alegeri. La 2 septembrie 1609 depuneau mărturie Dumitru şoltuz împreună cu cei 12 pârgari din Botoşani, pentru ca la 31 iulie 1610 să fie menţionat Macsin şoltuz. La 10 martie 1661 şoltuz era Vasilie Groseanu, menţionat ca martor şi la 20 martie acelaşi an, pentru ca la 25 mai 1661 să fie amintit „Gligorie, şoltuzul de Botoşani”. În sfârşit, la 11 iunie 1662 şoltuz era o altă persoană, Ivan, care împreună cu cei 12 pârgari, şi cu David, namestnicul armenesc, figurează ca martor, alături de Vasile şoltuzul. Este limpede, din cele prezentate până acum, că data schimbării şoltuzului, sau a reconfirmării sale, era după 18 aprilie şi înainte de 25 mai. Marile sărbători creştine din acest interval erau Sf. Gheorghe şi Sf. Constantin şi Elena, iar în anumiţi ani, între aceste limite temporale se celebrau Sfintele Paşti. Dintre aceste date, din motive la care ne-am referit deja, credem că alegerea reprezentanţilor târgului avea loc în ziua Sf. Gheorghe, obiceiul perpetuându-se, în alte condiţii, şi după 1780, când pecetea târgului era încredinţată ctitoriei Elena Rareş. Şi mai târziu, când epitropii bisericii Sf. Gheorghe erau şi păstrătorii sigiliului târgului, alegerea acestora avea loc în ziua hramului bisericii.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
