O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

Matila Ghyka este unul dintre marii intelectuali români, care şi-a lăsat amprenta în domenii precum diplomaţie, inginerie, estetică, scriitură şi matematică.

 

 

Matila Ghyka a fost unul dintre intelectualii români cu cercetările notabile în domeniul esteticii. Nume mari ale intelectualităţii mondiale, precum Paul Valery sau celebrul pictor Salvador Dali, au fost impresionaţi de românul care a reconciliat matematica cu arta. Potrivit adevărul.ro mintea sclipitoare a lui Matila Ghyka, precum şi contribuţiile sale în artă şi chiar arhitectură, nu sunt cunoscute de mulţi, iar dintre operele sale, doar câteva sunt traduse în română.

Preocupările lui Ghyka au vizat diplomaţia, ingineria, estetica, scriitura, matematica şi, la un moment dat, chiar marina românească, ţelul său fiind acela de a deveni un om al renaşterii.

Matila Ghyka, s-a născut la Iaşi pe 13 septembrie 1881. Tatăl său, Matila Costiescu a luptat în Războiul de Independenţă în calitate de ofiţer, iar Maria Ghyca, mama sa, a fost nepoata ultimului domnitor al Moldovei înainte de Mica Unire (1859), Grigore al V-lea Ghica. Cei doi au divorţ la scurt timp după naşterea fiului lor care primeşte prenumele tatălui şi numele de familie al mamei.

În 1891, acesta pleacă împreună cu mama sa, la Paris, pentru a urma cursurile şcolii liceale „Sainte Anne”, din Saint Ouen, iar mai apoi, în 1895, pe cele ale Colegiului Maritim din Jersey, care îi facilitează primul contact cu matematica. Studiile tânărului continuă cu admiterea, în1897, la Şcoala Navală Franceză din Brest, pentru ca mai apoi să se înscrie în marina franceză.

În timpul studiilor sale la Paris, Matila este adoptat şi primeşte titlul de prinţ de la fratele vitreg al mamei sale, Grigore Ghyka, care îşi pierduse unicul copil în 1896.

 

Ofiţer în marină şi primele teorii

 

În 1899, Ghyka se angajează în marina franceză, iar un an mai târziu, este convins de Ministrul Afacerilor Externe din România să se orienteze spre tărâmurile natale, pentru a servi în marina militară română.

Anul 1904 este anul în care Ghyka se reîntoarce la Paris pentru a urma cursurile Şcolii superioare de electricitate.

Întors în ţară, ministrul de război îl numeşte profesor de electricitate la şcoala de ofiţeri de marină din Constanţa. Un an mai târziu, Ghyka va fi numit şef al serviciului tehnic al marinei.

Numele lui Matila Ghyka căpătase deja contururi pentru oamenii de stat ai teritoriului românesc care îl considerau un om de nădejde. Astfel, el ajunge să facă o călătorie în Persia, în calitate de ataşat militar, când regele Carol I decide să îi acorde şahului Persiei Mozaffar al-Din Shah Qajar, ordinul Steaua României.

 

Diplomaţie, rapoarte şi călătoria în jurul lumii

 

După aceste episoade, Ghyka începe să simtă o insuficienţă în ceea ce priveşte activitatea sa. Hotărăşte că rutina din cadrul flotei române nu îi prieşte, dorindu-şi să călătorească mai mult, astfel orientându-se către o carieră diplomatică. Cu acest gând, pleacă să îşi dea doctoratul la Bruxelles, unde profesor îi va fi Edmond Picard.

Ulterior Ghyka va fi ataşat la Legaţia Română din Berlin, iar mai apoi se va transfera la legaţia română de la Londra.

În 1911, Anton Bibescu devine însărcinat cu afaceri al legaţiei, iar Ghyka profită de acest lucru, solicitând un concediu de un an de zile pentru a face o călătorie în jurul lumii.

 

Războiul şi căsătoria

 

În 1916, aflând de necesitatea intrării României în război, Matila solicită să îndeplinească serviciul militar activ, deşi, în calitatea sa de diplomat, nu era obligat.

Un an mai târziu, ca urmare a Revoluţiei din Rusia, România se reorientează şi acţionează în direcţia consolidării relaţiilor cu puterile occidentale. Din acest motiv, Matila Ghyka este desemnat ataşat naval la Londra.

Pe 27 septembrie 1918, Matila Ghyka se căsătoreşte cu Eileen O’ Conor, fiică de ambasador, cu care va avea doi copii.

 

Patru ţări, un ministru plenipotenţiar

 

La finalul anului 1918, Matila este numit ataşat de legaţie la Roma, pentru şase luni, iar apoi, în a doua jumătate a anului 1919, este trimis în misiune în Statele Unite ale Americii pentru organizarea unei acţiuni de repatriere a emigranţilor români. În 1921, este numit ataşat de legaţie la Madrid, pentru ca mai apoi, după desfiinţarea sa în 1924, să fie numit consilier de legaţie la Varşovia. Un an mai târziu, cere să fie pus în disponibilitate şi se instalează la Paris pentru câţiva ani.

Aceasta este perioada în care Ghyka formează prietenii cu spuma intelectualităţii franceze, cu mari nume ale literaturii universale, precum Paul Valéry,  Marcel Proust sau Antoine de Saint-Exupéry. În 1927, îşi publică prima lucrare de estetică „Estetica proporţiilor în natură şi în artă”.

Parcursul său nu va continua însă pe această linie boemă căci, în 1928, este nevoit să meargă la Viena, fiind numit consilier al delegaţiei române la Comisia Europeană a Dunării, pentru ca mai apoi să fie chemat la Bucureşti pentru a ocupa postul de adjunct al şefului direcţiei protocolului din Ministerul Afacerilor Străine. După ce regale Carol al II-lea vine la putere, în 1931, Ghyka este numit ministru plenipotenţiar al României la Stockholm.

De asemenea, el mai scrie că era ministru nu numai în Suedia, ci şi în Danemarca, Norvegia şi Finlanda, cu reşedinţa obişnuită la Stockholm.

Cariera diplomatică se va sfârşi în 1940, când Ghyka va demisiona după preluarea puterii de către Ion Antonescu.

 

Povestea numărului de aur şi învăţăcelul Dali

 

Aprofundându-şi studiile în domeniul esteticii, Matila Ghyka a devenit obsedat de numărul de aur, despre care a scris în cartea sa din 1931, „Numărul de aur- Rituri şi ritmuri pitagorice în dezvoltarea civilizaţiilor occidentale”, dar şi în „Estetica proporţiilor în natură şi în artă”, din 1927.

Pentru Ghyka, numărul de aur, desemnat prin litera grecească Φ (phi), primul număr iraţional descoperit şi definit, reprezenta secretul ultim al universului, parte a fiinţei umane, a materiei vii în general. Mintea intelectualului român a pătruns mai departe şi a dezvoltat teoria numărului de aur nu numai din punct de vedere matematic, cu implicaţiile sale geometrice, ci şi în cadrul esteticii.

După finalizarea cărţii, prinţul român foloseşte pentru coperta cărţii, o poză cu Helen Wills, jucătoare celebră de tenis, cunoscută pentru deţinerea primei poziţii în clasament timp de nouă ani la tenisul pentru femei.

În 1947, Helen Wills organizează un dineu la care sunt invitaţi şi Matila Ghyka şi celebrul pictor spaniol, Salvador Dali care lucrează în această perioadă la faimoasa lui pictură, Leda Atomica la care Ghyka va avea o imensă contribuţie.

La dineu Matila Ghyka îl impresionează pe Salvador Dali. Cu privire la acest aspect, David Lomas, cercetător în suprarealism, menţionează într-un articol din 2006, că cel mai probabil, atenţia lui Dali asupra românului a fost suscitată şi de titlul de prinţ al acestuia, artistul declarându-se de-a lungul timpului anarho-monarhist.

Tot din articolul lui Lomas, aflăm că Ghyka avea să-i trimită în acelaşi an o scrisoare în care îşi exprima bucuria pentru că artistul primise o copie a ediţiei în franceză a cărţii sale, dar şi pentru că aflase că avusese un rol în crearea operei „Leda Atomica”, mărturisind interesul cu care aştepta să o vadă.

Prinţul Ghyka a realizat o serie de calcule teoretice complicate pentru compoziţia specială a picturii, calcule care ar fi durat aproximativ trei luni căci „Leda Atomică” este o operă încărcată de simboluri şi de elemente matematice pitagoreice.

Se pare că Ghyka este cel care calculează proporţiile pentagonului în care Gala, subiectul picturii, este înscrisă. Se poate spune într-un fel că „Leda Atomica” este creată atât de Dali, cât şi de Ghyka, primul desenând figurativ ceea ce al doilea desenase matematic.

Se pare prin intermediul lui Ghyka, Dali a cunoscut şi latura matematică a preocupărilor lui Da Vinci care considera optica şi studiul perspectivei şi proporţiei drept fundamentale pentru o „ştiinţă a picturii”.

 

Ghyka şi arhitectura

 

Contribuţiile lui Matila Ghyka şi ale numărului său de aur şi-au găsit aplicabilitate şi în arhitectură unde celebrul arhitect Charles-Édouard Jeanneret-Gris, cunoscut sub pseudonimul de Le Corbusier, a fost de asemenea inspirat de consideraţiile lui Ghyka, aplicând teoria acestuia la proiectarea apartamentelor.

În 1947, când Le Corbusier concepe clădirea Secretariatului Naţiunilor Unite din New York, alături de arhitectul brazilian Oscar Niemeyer, utilizează proporţiile de aur, la fel ca în cazul proiectării bisericii Notre Dam du Haut de la Ronchamp.

 

Ultimii ani şi moartea

 

Ultimii ani ai lui Ghyka îl găsesc sărac, trăind de pe o zi pe alta, din slujbe mărunte şi, după ce soţia sa, Eileen, moare, la 10 februarie 1963, rămâne şi singur. Ghyka moare în vara anului 1965, la Londra, fiind înmormântat, alături de soţia sa, în cimitirul Gunnersbury din acelaşi oraş.

 

 

se încarcă...
EVALUAȚI ARTICOLUL -
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Se încarcă...