sâmbătă, aprilie 20, 2024
AcasăCaleidoscopPalatul pierdut al împăratului Nero

Palatul pierdut al împăratului Nero

Casa de Aur a împăratului Nero este cel mai somptuos palat care a fost ridicat în perioada Imperiului Roman.

 

Capitala Italiei, Roma este vizitată anual de milioane de turişti care ajung aici pentru a vizita obiectivele turistice ce sunt mărturii ale grandorii Imperiului Roman. Dincolo de Colosseum, puţini sunt cei ce ştiu că sub Oppius, parte a colinei Esquillin, care astăzi este un simplu parc, stă îngropat cel mai frumos palat din istoria Oraşului Etern. Domus Aurea sau Casa de Aur este cel mai somptuos palat care a fost ridicat în perioada Imperiului Roman. Potrivit historia.ro, luxul şi grandoarea clădirii reflectă personalitatea complexă a fondatorului ei, împăratul Nero.

După ce marele incendiu a distrus Roma în vara anului 64, Nero a profitat de noul spaţiu disponibil şi a ridicat un palat. „Niciodată nu a mai acţionat atât de inutil decât în privinţa construirii acestei case, care se întinde de la colina Palatină la colina Esquilină, pe care iniţial a numit-o Transitoria (Casa Pasajelor), dar după ce a fost distrusă în incendiu a reconstruit-o şi a denumit-o Domus Aurea (Casa de Aur). O casă a cărei dimensiune şi eleganţă sunt detalii suficiente pentru a relata: grădina sa era atât de mare încât în ea era amplasată  o statuie a împăratului de 30 de metri, era atât de spaţioasă că avea un portic triplu, lung de aproape o milă, de asemenea acolo se afla o piscină cât o mare, ce era înconjurată de multe clădiri, dând un aspect de oraş, şi în afară de toate astea, erau mai multe terenuri ce adăposteau animale sălbatice, dar şi domestice. Anumite părţi ale palatului erau acoperite cu aur şi decorate cu bijuterii şi perle, săli de mese traforate cu panouri de fildeş, care se ridicau pentru ca mirosul de flori sau parfumul de la conducte să fie împrăştiat de sus, holul din faţa sălilor de mese a fost rotund şi se rotea ziua şi noaptea, ca cerul, erau băi în care curgea apă de mare şi existau izvoare cu sulf din Albula. Când a terminat de construit această casă, în cinstea lui, el a afirmat că abia acum putea trăi ca o fiinţă umană”, relatează Suetonius, în „Vieţile Caesarilor”.

Palatul avea sute de încăperi

La mijlocul secolului I, în Roma nu exista o clădire la fel de somptuoasă, decorată sau extravagantă ca Domus Aurea sau „Casa de Aur”. Potrivit historia.ro, reşedinţa imperială se întindea pe sute de acrii, pe spaţiul cunoscut sub numele de colina Oppius, aflată între Palatină şi Esquilin, în nordul oraşului.

Construită din cenuşa oraşului de către Nero, palatul avea câteva sute de încăperi. Conceperea clădirii este şi unul dintre motivele pentru care mulţi romani la vremea aceea l-au învinuit pe Nero de incendierea capitalei. Pereţii au fost acoperiţi cu marmura policromă, bolţile şi tavanele au fost decorate cu fresce de către Fabullus, zidurile în sine bătute cu nestemate, aur şi fildeş, iar grădinile erau împodobite cu statui din Grecia sau Asia Minor.

Cea mai bine păstrată parte a complexului este aripa vestică, care are două etaje, fiecare înalte de peste 11 metri, şi 140 de camere. Intrarea principală se făcea prin Via Sacra, stradă ce venea de la Forum. Majoritatea încăperilor erau destinate banchetelor.

De exemplu, în aripa vestică se afla o grădină rectangulară înconjurată de nu mai puţin de 50 de camere pentru petrecerile organizate de excentricul împărat.

Construcţia a rezistat doar patru ani

Istoricul Tacitus lăuda arhitecţii palatului pentru ingeniozitate şi originalitate. Şi totuşi, minunata locuinţă a lui Nero nu a fost niciodată terminată, şi a rezistat numai patru ani, pe 9 iunie 68 Nero s-a sinucis, fiind condamnat de Senat să moară ca inamic public. După moartea sa, următorii trei împăraţi nu au domnit decât 18 luni, până în decembrie 69, când puterea a fost preluată de Vespasian.

Succesorii lui Nero au dorit să şteargă nu numai imaginea împăratului, ci şi orice lucru legat de existenţa acestuia, inclusiv Domus Aurea. Potrivit historia.ro, nu după mult timp, Vespasian a secat lacul şi a început construirea Colosseumului. Noua construcţie îşi avea numele de la gigantica statuie de bronz a lui Nero, care la rândul ei a fost denumită astfel fiind comparată cu Colosul din Rhodos, una dintre cele şapte minuni ale lumii antice.

În încercarea asiduă de a face uitată domnia lui Nero, Vespasian a pus statuii o coroană şi a dedicat-o zeului soarelui, Sol. În jurul anului 128, împăratul Hadrian a mutat statuia în partea de nord vest a oraşului, care era cunoscută ca Amfiteatrul Flavian. Casa de Aur a fost golită de majoritatea decoraţiunilor preţioase, şi spaţiul gol al camerelor a fost umplut cu pământ, obţinându-se astfel un nou nivel pe care au fost construite masivele băi publice ale împăraţilor Titus şi Traian.

Sursă de inspiraţie pentru artişti

Când Roma a cedat invaziei barbare, colina Oppius a fost abandonată mai mult sau mai puţin, lăsând Domus Area în voia sorţii, sub pământ, pentru mai bine de 1500 de ani. Chiar şi astăzi, clădirea nu este vizibilă pentru sateliţi. A început să fie explorată abia în secolul al XV-lea, când un băiat a alunecat printr-o gaură din colină înăuntrul palatului.

Pictori celebri renascentişti au făcut din frescele palatului o adevărată sursă de inspiraţie, ele reprezentând dovada palpabilă a influenţei artei antice în cea renascentistă. Cu toate că a fost acoperită cu pământ pentru o perioadă atât de mare, timpul nu a fost îngăduitor cu palatul extravagant al lui Nero. În secolul al XVIII-lea, colina Oppiană a fost acoperită cu viţă de vie, iar din 1871 un parc public a fost înfiinţat acolo şi a încorporat şi ruinele băilor antice. Apoi parcul a fost mărit în timpul lui Mussolini, şi a servit pe post de fundal pentru nou construitul perimetru al Colosseumului, pe 21 aprilie 1936, o dată care comemorează înfiinţarea Romei-21 aprilie 753 î.Hr. Aceste decizii au fost dezastruoase pentru Domus Aurea.

Creşterea plantelor, acacia, stejarilor şi chiar a unei specii de pin din Himalaya, care conform spuselor foştilor localnici a fost dăruită Romei de Hirohito, viitorul împărat japonez din 1921, au afectat serios timp de un secol ruinele Casei de Aur. Principala cauză a afectării construcţia a fost faptul că plantele îşi luau mineralele din cocciopesto, materialul folosit pe post de mortar in Roma Antică.

Iniţiativă pentru restaurare

O iniţiativă ambiţioasă de restaurare şi excavare este acum în desfăşurare. Primul lucru pe care vor să îl facă specialiştii este regândirea întregului concept al parcului, care se află în condiţii deplorabile. Ei vor trebui să deseneze o hartă a parcului pentru a ştii cu exactitate ce copaci trebuie mutaţi, pentru ca rădăcinile lor să nu afecteze clădirea de sub ei. Arhitecţii doresc să mute grădina la 5 metri deasupra tavanului palatului, şi să aibă dedesubt o suprafaţă care să izoleze arhitectura de sub pământ, pentru a o proteja de umiditate si diferenţele de temperatură.

În prezent situl arheologic de restaurare poate fi vizitat de turişti.

Domus Aurea reprezintă puterea nelimitată pe care o putea avea în acea vreme un împărat roman. Acest lucru se confirmă prin faptul că Nero a folosit marmură din toate regiunile imperiului, iar puterea de a oferi şi a folosi marmura aparţinea împăratului. Cu toate că a ocupat cu locuinţa sa o mare parte din capitala imperiului se dorea să fie aproape de oameni, prin spectacolele excentrice pe care le ţinea.

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
Botoșani
câțiva nori
0.9 ° C
4.6 °
-0 °
94 %
1.4kmh
16 %
sâm
14 °
Dum
14 °
lun
8 °
mar
12 °
mie
19 °

CARICATURA ZILEI

POZA ZILEI

Doina Federovici, de la începutul primăverii, când încă nu știa că anunțase cu patru ani înainte că nu va candida decât pentru un mandat.

EDITORIAL

Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...

EPIGRAMA ZILEI

Contrar zicalei consacrate Eu aș descrie-o în alt mod: Are picioare scurte, poate Dar sigur e ... miriapod!   -Dumitru MONACU

HAPPY CINEMA

POLITICĂ EDITORIALĂ

Politica editorială a Monitorului de Botoșani

Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...

ÎN ATENȚIA CITITORILOR

În atenţia cititorilor

Este foarte important pentru redacţia noastră  să ofere cititorilor  posibilitatea de a comunica cu noi  rapid şi uşor. Astfel, pentru: - a ne aduce la...

MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ

Codul de conduită al jurnalistului

În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise: - Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...