– Marius ILINCARU
editor
Mâine începe noul sezon al Ligii I. Un sezon în care, la prima vedere, fotbalul pare să fi pierdut, pentru că din peisaj au dispărut jucători şi antrenori importanţi, dar să nu ne grăbim cu concluziile înainte de începutul balului.
Plecarea lui Dan Petrescu ar putea fi un handicap pentru CFR Cluj şi pentru fotbalul românesc, dar Edi Iordănescu, cel care l-a înlocuit, pare destul de capabil să-l facă repede uitat. Poate nu are anvergura lui Petrescu, dar sigur este un antrenor cel puţin la fel de capabil şi chiar mai spectaculos.
Plecările lui Budescu, Băluţă, Screciu şi Gustavo par să le fi slăbit pe FCSB şi „U” Craiova, dar nici asta nu e o certitudine, pentru că cele două echipe au mizat pe tineri, iar un Moruţan îl poate face uitat repede pe Budescu. La fel şi pepiniera Craiovei scoate fotbalişti pe bandă rulantă, aşa că nici „U” nu ar trebui să sufere prea mult, mai ales că a luat noua vedetă a lui Hagi, Cicâldău. Apoi, Viitorul şi, pe alocuri, Dinamo au demonstrat anul trecut că miza pe tineri poate fi câştigătoare atât pe plan fotbalistic, cât şi pe plan financiar.
Pentru noi, botoşănenii, FC-ul este o mare necunoscută. Plecarea lui Cornel Şfaiţer, dar şi despărţirea de majoritatea jucătorilor din sezonul trecut ar putea să destabilizeze rău de tot echipa, iar Costel Enache să nu aibă resursele şi soluţiile la această nouă provocare. Nici nu prea a fost ajutat de conducerea echipei, fiindu-i aduşi jucători de mâna a doua sau chiar a treia, care nu spun nimic în fotbalul din ţările lor de origine, şi repatriaţi copiii aduşi în anii trecuţi de Şfaiţer şi împrăştiaţi ca nişte măsele stricate pe la cluburile din eşaloanele inferioare.
La începutul verii, Costel Enache era mai vocal şi mai cerea ceva întăriri, dar apoi glasul i s-a muiat, concomitent cu declaraţiile tot mai optimiste ale lui Valeriu Iftime: „Până la urmă suntem aceleaşi echipe ca nume. E foarte important să luăm fiecare meci în parte şi să ne facem o strategie. Adică, dacă mergem la Cluj organizaţi şi să scoatem un egal, ne putem atinge obiectivul. Am convingerea că putem reuşi mai mult ca anul trecut”. Sper că optimismul lui Iftime să aibă un fundament real, pentru că altfel, la cum arată programul echipei, cam suntem condamnaţi la o lungă şi grea suferinţă.
Şi fără Cornel Şfaiţer va fi cumplit de greu, pentru că nimeni din conducerea actuală a clubului nu are avergura pe care o avea el. Nici Iftime, nici Anton şi nici Croitoru, care a ajuns direct din iarbă într-un post foarte important pentru o echipă, cel de director sportiv.
Suporterii nu vor uita că Şfaiţer a năşit actuala echipă, că nebunia lui ne-a adus în Liga a II-a, apoi în primul eşalon şi chiar în preliminariile Ligii Europa. Ştiu, sunt importanţi şi banii, dar degeaba ai bani dacă nu ştii ce să faci cu ei.
Da, actualii dregători de la FC Botoşani vor spune că se poate şi fără Şfaiţer, că „nimeni nu e de neînlocuit”, „că sunt 50 de preşedinţi care ar vrea să vină la Botoşani”! Probabil. Cunosc discursurile acestea corporatiste, dar realitatea demonstrează că, în sport, şi nu numai, de multe ori, sunt şi oameni de neînlocuit. Cine a reuşit să-l înlocuiască pe Gică Hagi? Dar pe Gică Popescu? Pe Ilie Dumitrescu? Pe Adrian Ilie? Pe Ionuţ Lupescu? Şi lista poate continua. Şi asta să ne oprim doar la fotbal.
Am sperat că va reveni asupra deciziei până la debutul campionatului, dar se pare că m-am înşelat. De acum sper că nu va mai reveni în acest sezon, pentru că dacă o va face va fi doar într-o situaţie de criză profundă la FC Botoşani, pe care doar el ar putea-o rezolva. Şi sper ca de data aceasta să nu mă mai înşel.
