Chiar și înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale, o bună parte din popor ar fi dorit dezbatere electorală. Iar aici postul de radio Europa FM, care a avut ideea organizării unei astfel de confruntări înainte de primul tur, transmițând totodată și imagini video în direct pe internet, a arătat că a avut peste un milion de accesări ale celor interesați să-i urmărească pe candidați. Această audiență, fără îndoială, s-ar fi multiplicat dacă ar fi răspuns invitației nu doar trei dintre aceștia, dar mai ales dacă ar fi fost prezenți și principalii actori ai evenimentelor politice actuale, anume Iohannis și Dăncilă.
Ne amintim cu toții de trecutele dezbateri electorale, cele în care Băsescu i-a surprins mai întâi pe Năstase, iar apoi pe Geoană, dar și de ultima, în care Ponta a șters pe jos cu actualul președinte, pe atunci incapabil să spună câte ceva, oarecum coerent, cu excepția, ulterior devenită celebră, sintagmei: „Ghinion”, spusă unui ziarist, cu care a explicat de ce nu toți profesorii din țară au reușit să adune bani din meditații cu care să-și cumpere case, așa cum a făcut el.
Băsescu și-a surprins și umilit adversarii, mai ales pe Geoană, când l-a întrebat ce a căutat cu o seară înainte acasă la Vântu (cel cu FNI-ul, mai țineți minte?) după ce, cu cinci ani înainte, îi profețea lui Năstase, cu care concura pe atunci în turul al doilea al prezidențialelor, că îl paște pușcăria. Geoană s-a crezut președinte pentru o noapte, prilejuind noi poante la adresa celui pe care Ion Iliescu l-a numit „prostănac”, iar Năstase a ajuns la pușcărie în baza celebrului dosar Mătușa Tamara, pentru că nu a putut explica proveniența termopanelor de la una din casele sale. Ne amintim de campania, strălucită dar lipsită de finalitate, a lui Victor Viorel Ponta, pe atunci capul PSD, în care a făcut paradă de oratorie și cunoștințe politice, dar a și scormonit prin casele lui Iohannis, a adus vorba de retrocedările și presupusele matrapazlâcuri făcute de acesta pe vremea cât a fost primar al Sibiului.
Ce mai, așa zisele dezbateri electorale au fost transformate din examene orale, date de candidații dornici să devină președinte, în fața poporului, ce privea avid televizoarele în show-uri în toată regula în care aceștia își administrau lovituri sub centură, sau scoteau pe tapet unul despre celălalt fapte pe care le-ar fi vrut îngropate pentru totdeauna.
Multe voci reclamă acum lipsa unei dezbateri electorale. Mai mult, PSD chiar a cerut să fie organizate măcar două astfel de emisiuni în care noi, poporul, să aflăm chipurile ce au candidații în cap, ce au de gând să facă și mai ales cum. Iar pentru că oamenii sunt avizi de circ, este ușor de presupus că un asemenea talk-show ar atinge audiența maximă.
Numai că, de această dată, așa ceva n-ar folosi nimănui. Din acest motiv Iohannis refuză. Pentru el este riscantă prezența la „dezbatere”. Nu e un orator, așa cum a dovedit-o în ultimii cinci ani. Până în prezent nu a dat dovadă nici de imaginație și nici de simțul umorului. Probabil că își cunoaște bine atribuțiile funcției pe care o ocupă, deoarece nu este în nici un caz un om prost. Mai mult, simpla lui prezență în compania Vioricăi îi aduce acesteia puncte, prin comparație.
Cât despre Viorica Vasilica, ea nu mai are nimic de pierdut. Dacă se arată la un eventual spectacol electoral și recită la nesfârșit platitudini, cum că Dăncilă a crescut pensii și salarii (deja vorbește despre sine la persoana a treia!), are șansa să mai atragă niscai votanți, chiar cu riscul să masacreze în continuare limba română prin dezacorduri sau inepții, gafe cu care ne-a obișnuit. Votanții ei sunt consecvenți: bugetarii, cărora Dragnea le-a crescut lefurile, pensionarii, cărora același le-a crescut pensiile, și cei cu școală puțină, bucuroși de ajutoarele sociale atât de generoase cât s-a putut, dar mult mai bune decât nimic sau decât munca.
Drept urmare, o asemenea așa zisă dezbatere electorală ne-ar arăta doar dimensiunea reală a ambilor candidați, lipsa lor de anvergură și fala cu care se împăunează, alimentată de staff-ul de partid și de simpatizanții care i-au așteptat pe unde s-au plimbat în țară, bine pregătiți de organizațiile locale ale partidelor lor. Totodată, măcar o întâlnire în public între cei doi, ar putea fi acel deliciu rar pe care îl așteaptă o dată la cinci ani tot poporul, ca prilej de noi și aprinse comentarii, cam ca după meciurile de fotbal ale Naționalei (de pe vremea când aveam așa ceva), dar mai ales de amuzament, care ar fi și cel mai mare folos pentru următorii cinci ani, dacă nu chiar singurul.
