După cum a anunțat și președintele Iohannis, este clar că din toamnă școala nu va mai fi la fel ca până acum. Asta cel puțin până se va găsi un vaccin sau un tratament eficient contra pandemiei ce a lovit planeta, adică măcar un an, după unii specialiști. Se știe, ultimele trei luni în care școlile au fost închise au însemnat de fapt o vacanță neașteptată pentru elevi și un lung concediu plătit, continuat apoi cu vacanța mare, pentru dascăli. Tentativele unor profesori de a-și muta cursurile online nu au compensat nici pe departe marea masă a educatorilor, învățătorilor și profesorilor care au preferat să nu facă nimic. De mai multe ori am afirmat în acest ziar că sistemul actual de învățământ nu este în niciun caz dedicat elevilor, ci e gândit pentru cei peste 230.000 de angajați, cel mai mare și compact corp bugetar, a cărui influență este decisivă în alegeri (în treacăt fie spus, acesta fiind și motivul pentru care aceștia nu au fost trimiși în șomaj tehnic, așa cum au pățit angajații din sectorul privat). Problema de la toamnă, când începe școala, e că nu se știe cum se vor desfășura cursurile. Propunerea ca jumătate dintre elevi să vină la școală, iar cealaltă să asiste de la distanță pare ridicolă și fără vreo utilitate pedagogică, pentru simplul motiv că este foarte dificil să poată fi urmăriți copiii care stau acasă. Mutarea complet online a școlii pare o soluție viabilă, însă ridică alte probleme, cea mai importantă fiind nu cea a copiilor care nu au tablete, pentru că pe acestea se pregătește guvernul să le cumpere, ci a profesorilor aproape complet nepregătiți pentru acest salt. Cu toate acestea, învățământul online pare să fie viitorul. Pentru a fi urmărite de pe tablete, lecțiile scrise, desigur, de un colectiv de profesori de elită, pot fi predate pentru toți elevii din țară de actori profesioniști, folosind din plin imagini și filme care să faciliteze învățarea. Un alt colectiv de profesori poate răspunde individual elevilor care au nelămuriri, completând totodată o bază de date cu întrebări și răspunsuri, pentru a folosi și altor elevi, în viitor. Lecțiile vor putea fi revăzute și îmbunătățite ori de câte ori este nevoie, iar testele se vor da tot online, după fiecare lecție, sub formă de întrebări cu mai multe variante de răspuns, așa cum se dau la examenele pentru obținerea permiselor auto, iar rezultatele le va da calculatorul. În acest fel, temele pentru acasă vor deveni istorie. La fel s-ar putea da și examene naționale sau bacalaureatul, obținându-se în sfârșit mult dorita corectură uniformă, care să nu depindă de pixul și starea de spirit a unui profesor. S-ar putea reproșa faptul că vor fi elevi care vor încerca să copieze sau să afle răspunsurile corecte din manuale. Și? Care-i problema? În acest moment școala este un soi de exercițiu de memorizare în urma căruia toate cunoștințele astfel dobândite, de cele mai multe ori inutile, sunt grabnic uitate pentru a face loc altora. Mult mai important pentru un viitor absolvent este să știe unde să caute, pentru că extrem de rare sunt acele persoane capabile să rezolve o integrală, spre exemplu, dacă au trecut câțiva ani de când au învățat asta. Probabil în acel viitor posibil vom putea vorbi despre un învățământ corect, în care copiii pot să se înscrie la ce programe doresc, beneficiind de cei mai buni profesori din țară, în funcție de aptitudini și putere de muncă, nemaifiind limitați de locurile din școli. Școli care, lipsite de elevi, ar deveni inutile, iar clădirilor va trebui să li se dea o altă funcțiune sau să fie demolate. Comunitățile locale ar economisi sume astronomice, pentru că nu vor mai trebui să plătească pentru încălzirea și consumul de electricitate sau întreținerea și repararea acestor relicve rămase din alt secol. Însă această variantă nu are doar avantaje. Principalul dezavantaj ar fi reducerea drastică a corpului didactic și nedidactic asociat, nevoit fie să se recalifice, fie să intre în șomaj. Ar dispărea totodată sumedenie de posturi de directori de școli și inspectori școlari, iar industria tipografică a caietelor și editurile de manuale imprimate pe hârtie ar suferi dramatic. Din păcate, ca de atâtea ori, doar dezavantajele vor cântări decisiv și guvernul liberal, la fel cum au făcut și numeroasele guverne social-democrate, o să decidă, iar, în favoarea dascălilor, dovedind – pentru a câta oară? – că școala a fost, este și va fi a profesorilor și în nici un caz a elevilor.4