E oficial. Fostul preşedinte Traian Băsescu candidează la Primăria Capitalei cu consecinţe cât se poate de nefaste pentru tot ceea ce înseamnă exerciţiu democratic la nivelul întregii ţări.
Fără doar şi poate, Primăria Capitalei reprezintă cel mai important ţel al partidelor politice care se dau de ceasul morţii să ajungă la ciolan doar pentru că ne vor binele. Şi atât de mult ne vor binele încât nu se dau în lături de la nicio mârşăvie care le poate asigura voturi sau, dacă nu sunt voturi, măcar câştiguri personale pentru liderii acestora. Pentru că despre asta vorbim în cazul manevrei făcute de Băsescu. Doar despre avantaje personale şi nu despre ceva care, într-un final, să poată ajuta prea mult cetăţeanul de rând sau partidul din care face parte fostul preşedinte şi actualul europarlamentar.
Să câştigi Primăria Capitalei înseamnă, pe lângă o feudă profitabilă pe care partidul o administrează în folosul propriu, şi ditamai lovitura de imagine. O lovitură ce se cere exploatată la alegerile parlamentare şi în bătăliile politice ce vor urma. Primarul Capitalei devine automat o voce naţională care, dacă e corect exploatată cu ajutorul televiziuilor de partid, adună voturi din teritoriu, chiar dacă Bucureştiul arată jalnic. Din acest motiv Gabriela Firea e prezentă zilnic pe ecrane încă din prima zi de mandat. O voce de partid de la care se aşteaptă să aducă voturi din toate colţurile ţării. Prea puţine personaje din politica locală reuşesc să facă rost de atât de multă audienţă naţională ca primarul Capitalei. Singurul care a reuşit să bată această performanţă este celebrul Radu Mazăre, primar de Constanţa. Dacă şi-ar fi cultivat o imagine mai cuminte şi nu una de excentric, ar fi adunat pentru partid mai multe voturi din restul ţării decât din Constanţa.
În momentul de faţă, în ceea ce priveşte conducerea Capitalei, este nevoie de o schimbare radicală. Oraşul arată groaznic, deşi spre Bucureşti se pompează fonduri importante. Dacă ţinem cont de raportul între densitatea populaţiei şi investiţiile oficiale, oraşul ar trebui să arate impecabil, dar nici pomeneală de aşa ceva. Străzile sunt ciuruite, transportul în comun e compromis de manevrele primarului Firea, care a ales comisionul în defavoarea calităţii când a achiziţionat rable turceşti. Despre apa caldă nu mai are rost să pomenim, în condiţiile în care mulţi bucureşteni se plâng că nu au parte nici de apă rece. Afaceri dubioase, lipsă de interes pentru problemele cetăţeanului. Practic, toate motivele ca din toamnă Firea să devină fostul primar al Capitalei.
Din păcate, se pare că pe bucureşteni îi aşteaptă încă patru ani în care vor fi nevoiţi să nu se piardă cu Firea. Şi asta pentru că Băsescu a ales să-şi urmărească interesul. Nicio surpriză, având în vedere personajul. Băsescu asta a făcut de-o viaţă întreagă. Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba, chiar dacă pretinde că este lup de mare.
Fără doar şi poate, în ciuda lipsei de interes şi a învârtelilor oneroase, Firea se bazează pe ceva voturi în Bucureşti. Pe lângă voturile celor angajaţi la Primărie – vreo câteva zeci de mii la care se adaugă ce vine din interesul de familie – Firea se bazează pe voturile fidelilor PSD, acei votanţi pentru care trandafirii sunt singurul motiv pentru care respiră. Chiar dacă demolează capitala peste noapte, Firea se poate baza pe fidelii PSD. Nu sunt aşa de mulţi ca acum două-trei decenii, dar la modul în care sunt organizate acum alegerile nici nu e nevoie de foarte mulţi votanţi pentru a câştiga fotoliul de primar. Ajunge să fii primul, nu e necesar să ai majoritate. Astfel, pentru Firea şi partidul care o ţine în spate e mai important să fragmenteze voturile opoziţiei decât să facă rost de altele pe lângă cele deja asigurate. Şi, într-o astfel de viziune politică, Traian Băsescu este coada de topor perfectă. Pe Băsescu nu-l interesează soarta celor peste două milioane de bucureşteni în următorii patru ani, ci doar ce poate câştiga personal din afacerea asta. Băsescu nu e un naiv, ci doar un ticălos fără pereche, capabil să calce pe cadavre pentru propria parvenire. Oficial, vrea să dea o lecţie celor care i-au cam marginalizat partidul la negocierile pentru o coaliţie care s-o trimită pe Firea unde-i este locul. Cică a nemulţumit că partidul lui de buzunar n-a fost băgat în seamă aşa cum şi-a dorit el. Cam prea multe pretenţii pentru un partid care nu e departe de ALDE. Zestrea electorală a PMP se subţiază văzând cu ochii şi dacă partidul a reuşit să se strecoare în Parlamentul European cu voturi adunate din toată ţara, e puţin probabil ca la alegerile din septembrie să facă rost de primari şi consilieri locali în localităţile importante.
Neoficial, vorbim de un blat din care doar Băsescu va avea de câştigat, chiar dacă va pierde bătălia electorală. E greu de crezut că s-a aruncat în luptă fără să fie stimulat de cei care văd în el doar o maşinărie de rupt voturi de la Nicuşor Dan. Nu face Băsescu astfel de gesturi. Dacă pierde Primăria Capitalei – ceea ce e mai mult decât sigur – în teritoriu va fi dezastru pentru PMP la parlamentare. Faptul că îşi sacrifică partidul nu e o noutate. El e omul care a rupt din voturile PDL pentru a-şi trimite odrasla în Parlamentul European. Şi nici sacrificiul a peste două milioane de bucureşteni nu trebuie să ne surprindă. Pentru Băsescu sunt doar cantitate neglijabilă.
