O faptă face cât o mie de imagini – Ciprian MITOCEANU, scriitor

0

Fără doar şi poate, Poliţia nu s-a bucurat niciodată de încrederea populaţiei. N-a reuşit nici măcar jumătate din performanţa Miliţiei, pe vremuri. S-au făcut multe bancuri cu miliţieni, cele mai multe având în vedere lipsa de şcolarizare şi cultură a acestora, însă nu se poate nega că pe vremuri Miliţia avea autoritate şi o eficienţă care lipseşte urmaşei sale cu pretenţii capitaliste. După 1990, Poliţia a devenit un instrument docil în mâinile politicienilor, care au avut grijă să se pună la adăpost de rigorile justiţiei prin legi cu dedicaţie, însă ce s-a întâmplat în ultimii ani reprezintă o cruntă bătaie de joc la adresa cetăţeanului.

Astfel, Poliţia a fost parazitată cu tot felul de angajări din sursă externă. În rândurile subofiţerilor şi ofiţerilor au fost admişi indivizi care au studii superioare făcute la facultăţi cu sediu într-o scară de bloc. Beneficiind de sprijin politic făţiş, mulţi dintre aceştia au ajuns în funcţii de conducere şi au ştiut să-şi arate recoştinţa faţă de cei care le-au facilitat ascensiunea profesională. O caracatiţă mult mai înfiorătoare decât cea făcută celebră de filmul italian cu acelaşi nume. Realitatea e capabilă să bată orice ficţiune.

În ultima vreme, seminţele sădide de politicieni în curtea Poliţiei îşi arată roadele ce nu mai pot fi ignorate. Corupţie generalizată şi care acţionează ierarhic. Şefii cei mari ordonă şi cei mici execută prompt, ştiind foarte bine că, dacă nu o fac, sunt daţi afară sau riscă să se trezească cu dosare fabricate. Momentan, ministerul este condus un impostor care, prin prisma cunoştinţelor şi abilităţilor personale, pendulează între analfabet funcţional şi analfabet în adevăratul sens al cuvântului. Însă, chiar aşa lipsit de competenţe cum este, Vela şi-a dat seama de un lucru: totul stă în imagine. Prin urmare, s-a apucat să lucreze la imaginea Poliţiei. În plină pandemie a început să schimbe înscrisurile de pe maşinile de Poliţie. Aparent, nu mare lucru, dar dacă şi jumătate din suma vehiculată pentru acţiune e reală, atunci treaba e penală rău. Guvernul nu are bani pentru măştile elevilor, dar în schimb a avut de unde să aloce ceva milioane Ministerului de Interne pentru reinscripţionarea maşinilor de poliţie care vor deveni şi mai puţin vizibile în trafic. Se vorbeşte de uniforme noi pentru poliţişti. Alţi bani, altă distracţie. Uniformele ca atare nu fac nimic, nu ajută pe nimeni. E nevoie de oameni competenţi, de eliminarea corupţiei şi de eficientizarea acţiunilor. Nici pomeneală de aşa ceva. Recent, poliţiştii au primit şi pistoale noi, dar numai cât să facă fotografii. Chestie de imagine.

Tot la capitolul imagine se încadrează şi celebra fotografie cu un Vela cu mutră hotărâtă şi care-şi bagă degetele în ochi precizând – să nu cumva să se înţeleagă altceva – că „sunt cu ochii pe voi”. Aparent, mesajul se adresează interlopilor, cărora Ministerul de Interne le-a acordat până şi măşti gratuite, nu doar protecţie. Asta în condiţiile în care angajaţii ministerului n-au avut niciun fel de scrupule în a amenda bătrâni pe motiv de mască sau depăşirea intervalului orar în care aveau voie să iasă din casă.

Să ne amintim că Vela a interzis unui soţ să participe la înmormântarea soţiei răpuse de coronavirus. Asata nu l-a împiedicat să se deplaseze la pomenita înmormântare cu elicopterul, târând după el o coroană. Chestie de imagine, nu? Şi de respect faţă de lege, am putea adăuga. Când e vorba de cetăţeanul de rând, lipsit de mijloace şi relaţii, legea se respectă cu stricteţe. Însă, când e vorba de şmecheri, şeful Poliţiei Române se duce personal să poarte negocierile necesare. Imaginile incriminatoare au fost făcute publice, o lovitură dură pentru imaginea Ministerului de Interne, pentru că ştim cu toţii care e realitatea, dar acum mizeria nu mai poate fi ascunsă de declaraţii sforăitoare. „A fost o misiune oficială şi legală”, aşa se apără Poliţia de acuzaţiile care curg din toate părţile. Nicio demisie, nicio sancţiune. Mai nou, în loc să declanşeze atât de necesara anchetă internă, oficialii ministerului vor să afle cum anume au ajuns imaginile incriminatoare în spaţiul public. Din punctul lor de vedere, jurnalismul este adevărata infracţiune, nu corupţia din sistem şi cârdăşia cu răufăcătorii. Filmuleţul cu şeful Poliţiei la negocieri au produs un prejudiciu de imagine Poliţiei şi nu fapta ca atare.

Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte. E drept şi asta. Cam greu de ignorat Vela cu degetele în ochi. O faptă cântăreşte însă mai mult. Şi, cu toată strădania la capitolul de rigoare, imaginea Poliţiei e de toată jena. La fel şi cea a Ministerului de Interne şi a ministrului de rigoare. Pentru că faptele spun mai multe decât vorbele şi imaginile.

+21 -0
se încarcă...