Un pas înainte – Virgil COSMA, jurnalist

0

Alegerile locale au consfințit vechea zicere românească „omul sfințește locul”. Deși s-a vorbit intens despre „votul politic” (adică cel pentru listele de consilieri, alcătuite de partide), întrega țară a probat o creștere evidentă a bunului simț comun, cel popular: în marea majoritate a cazurilor au ales oameni după aptitudinile probate și după caracter. Tot în marea majoritate a cazurilor, alegătorii au dovedit cu prisosință că știu ce înseamnă consilii locale și județene, oferind majorități numai bune pentru a ajuta primarilor și președinților să facă treabă.
Căci aceasta expresia care definește cel mai bine așteptările electoratului, între care se numără și aceia care au rămas acasă în ziua votării. Absența de la urne tot opțiune politică este, până la urmă. Bine informați, pe canalele tot mai prezente în media electronică – devenită accesibilă oricui, de la copii la bunici, alegătorii știu de acum pe de rost toate traseele pe care sunt sifonate fondurile locale, guvernamentale și europene, toate căile dosnice de a numi protejați și protejate în funcțiile publice, toate scuzele inventate pentru a lungi ciorbele licitațiilor trucate. Sătui cu toții de birocrație, de veleitari care nu au altceva de afișat decât titluri cumpărate pe bani și de veșnicul „noi am vrut, dar nu s-a putut”, oamenii vor hotărât ca noii veniți să facă treabă. De asta i-au votat și – cu rare excepții – nu după apartenența la partid.

Acesta este și motivul pentru care harta electorală a ieșit atât de pestriță, colorată în galben (PNL) și roșu (PSD), cu accente punctuale de verde (UDMR) și albastru (USR/PLUS). Se vede limpede cum partidele și-au câștigat procentele la „votul politic” după cum au știut să-și aleagă oamenii propuși scrutinului public. Acolo unde alegătorii au avut încredere în cel propus – l-au votat. Sau invers, în buna tradiție românească a votului negativ: acolo unde candidatul a dezamăgit crunt în mandatul precedent, a fost votat masiv principalul adversar, indiferent de culoarea politică.

Totuși, o tendință anume nu poate scăpa privirii, chiar și superficiale, asupra preferințelor politice ale electoratului. Și anume aceea că PNL tinde să ia locul PSD în mediul rural și un urbanul mic (orașele de rang II și III), iar USR, dominat de tinerii profesioniști (aceștia sunt o categorie aparte – așa numiții „young professionals” – vânată în toate mediile politice din lume, deoarece reprezintă peste tot viitorul decizional local, național și internațional), tinde să ia urbanul mare, respectiv orașele cu peste 100.000 locuitori, adică acelea unde apar tot mai multe locuri de muncă pentru ei, cele care cer înaltă specializare.

Păi și unde se duce PSD? Nicăieri. Dacă nu se reformează radical, cu nume noi și statut nou, care să-l facă uitat pe urmașul PCR, va dispărea de la sine, odată cu cei care îl tot votează de 30 ani. Dacă însă se reformează și reușește să intre pe făgașul social democrației europene, îi prevăd viață lungă și ani mulți de guvernare.

În termeni clasicizați ai politicii mondiale, PNL s-a insinuat în ultimii ani în locul PSD, preluînd întregul discurs conservator: „prin noi înșine”, moderat pro globalizare, chiar cu accente punctuale împotriva acestui rău totuși necesar economiei naționale, pro BOR și CpF, anti LGBT și toate celelalte caracteristici care definesc acest curent politic. Cumva pe linia republicanilor din SUA. USR/PLUS s-a situat hotărât pe linia progresistă și chiar ultraprogresistă (dacă avem în vedere unele aberații preluate otova și la noi, deși suntem departe de realitățile din Vest), încercând să preia rolul democraților din SUA.

De aceea spuneam mai sus că social-democraților români le rămâne să se poziționeze repede și fără echivoc, dacă nu vor să dispară de pe scena politică în cel mult două legislaturi. Simpla pedalare pe „protecția socială” le va fi confiscată foarte repede de USR/PLUS care, în ciuda poziționării formale pe „dreapta” este în realitate – prin oamenii săi și prin obiectivele enunțate în mod repetat – un partid de factură stângistă. Nu am nicio îndoială că, după ce scandalurile interne vor fi încetat, va veni și clarificarea doctrinară.

Acestea sunt doar tendințele, dar până să se concretizeze în oameni, fapte și locuri mai este cale lungă. Acum pe moment, la fotografie, mare lucru nu s-a schimbat. În cifre seci, PSD își menține aceeași treime de electorat care l-a propulsat mereu pe primul sau al doilea loc în legislativ și i-a permis ca, folosindu-se de alianțe conjuncturale, să guverneze direct sau indirect în aproape toți cei 30 ani care au trecut de la Revoluție. Nu asta este și nici nu va fi marea problemă a țării, adică cine guvernează. Ci hoția. Transpartinică, atavică, endemică. Cu asta are de luptat fiecare nou ales.

Din acest punct de vedere, cred că recentele alegeri locale reprezintă un pas înainte. Oamenii au ales cu gândul la realizări concrete, transparență și corectitudine. Le vor fi împlinite așteptările?

+5 -1
se încarcă...