Lipsa de responsabilitate a liderilor aleși sau numiți a ras de pe fața pământului, în ultimele opt săptămâni, un oraș de mărimea Dorohoiului sau a Fălticeniului. Deși au avut la dispoziție toate instrumentele folosite în celelalte state ale lumii pentru a diminua efectele pandemiei, liderii românilor s-au pierdut în acțiuni meschine, alimentate de orgolii nemăsurate, de vanitate și, mai ales, de obtuzitate politică.
De la parodierea legislației europene, adoptată dar nerespectată vreodată, nici în litera nici în spiritul ei, România a ajuns să parodieze până și noțiunea de stat. Niciunul dintre atributele sale definitorii – justiție, învățământ, sănătate, administrație, comerț, cultură, sport, turism – nu funcționează în limite acceptabile. Aproape toate regulile sale au fost scrise diabolic, cu portițe, de către legiuitori rău intenționați, anume ca să poată fi încălcate. Până și legea sa fundamentală. Constituția, tot frunză în vânt este. Situație de care se folosesc fără scrupule toți cei care, printr-o conjunctură favorabilă lor, nu poporului, au ajuns în fruntea bucatelor.
Așa și acum, cu aceste crize suprapuse: sanitară, politică și energetică. Dizidenți din PNL spun pe la colțuri că generalul Ciucă, premierul desemnat, a cerut în mai multe rânduri conducerii partidului să-i permită să coopteze la guvernare fie USR, fie PSD. De fiecare dată a fost refuzat, iar cel care s-a opus vehement a fost Florin Cîțu, susțin surse din partid.
Nicolae Ciucă, fără experiență politică, nu a avut curajul să iasă public cu declarații lămuritoare, de teamă să nu îi fie retras mandatul. De ce a acceptat civilul Ciucă această umilință, care i-a terfelit până la anulare rămășița de onoare dobândită pe front, este o enigmă a cărei cheie trebuie să se afle prin sertarele vreunuia dintre serviciile secrete ale țării. Ale țării noastre sau ale altora, se va afla probabil peste 50 ani, când va fi permisă desecretizarea, Asta dacă între timp nu or să mai apară ceva scurgeri de tipul wikileaks.
Acționează Cîțu de capul lui? Nu cred. Premierul actual este, la rândul lui, marioneta președintelui. De aceea am și scris, tot aici, încă înainte de congresul liberalilor, că Iohannis va merge până în pânzele albe cu acest personaj incapabil, nedemn și ros de vanitate, cu riscul de îngropa țara. Iată că aproape i-a reușit. Asta a intenționat, așa i-au cerut occidentalii care l-au acoperit cu decorații sau doar atât a știut să facă? Altă enigmă, la care mă tem că nici măcar serviciile secrete menționate mai sus nu au și nici vor avea vreun răspuns.
Ce poate să urmeze? În varianta cea mai probabilă, aceea ca guvernul Ciucă să cadă rușinos mai înainte de a da posibilitatea diafanei Gorghiu să ne impresioneze în calitate de ministru al justiției sau lui Predoiu să se facă de râs la apărare, președintelui îi mai rămân câteva opțiuni, una mai proastă decât cealaltă: să-l încerce pe patriarhul Daniel Ciobotea, după rețeta guvernului Miron Cristea din anii 30 ai secolului trecut; să dizolve Parlamentul și să provoace alegeri anticipate; să-l propună pe Cîțu, riscând o suspendare iminentă; să instituie starea de urgență pe durata căreia nu se poate schimba nimic; să-și schimbe numele și înfățișarea și să fugă într-o țară care nu extrădează.
Ce va alege? Imposibil de intuit, iar informațiile credibile în această direcție sunt zero. Turistul Iohannis, care s-a dus să le vândă grâu egiptenilor, dar nu a lăsat să-i scape prilejul de a se fotografia în ținută colonială într-un sit istoric, și-a batjocorit cel de-al doilea mandat cu o aroganță de care nu l-au crezut capabili nici cei mai înfocați admiratori ai săi. Dacă socialiștii nu vor fi loviți de vreun puseu neașteptat de patriotism, cât să voteze Cabinetul Ciucă, ceea ce este greu de crezut, președintele va culege roadele politicii sale complet inadecvate stării în care a ajuns țara. Dar cărora dintre protagoniștii politicii le pasă de ea? Evident, niciunuia.
