Cam de fiecare dată când critic unele metehne păgubitoare ale românașilor mei se găsește câte-un amic sau câte-un cunoscut să mă înfiereze cu mânie aproape proletară că nu sunt patriot. Acesta este motivul pentru care azi o să despic în patru acest cuvânt folosit de multe ori aiurea de către o groază de compatrioți. Pentru unii, a fi patriot înseamnă a-ți pune drapelul la poartă de 1 Decembrie, a țipa în gura mare tot de ziua patriei, „Trăiască România!”, a lăuda unele nemernicii făcute altor nații, a băga sub preș gogomăniile evidente ale unor conaționali sau a multiplica într-atât lucrurile bune încât ai fi tentat să crezi că România e buricul pământului. Toate aceste atitudini poartă de fapt ștampila demagogiei și a fariseismului. Ce fel de patrioți sunt aceia care, de la tribună, asemeni lui Cațavencu udă cu lacrimile lor de crocodil îmbuibat trei rânduri de batiste gândindu-se la țărișoara lor pe care au vândut-o pe doi lei și de la care au supt și ultima picătură de miere? Ce fel de patrioți sunt aceia care în cazuri evidente nu vor să accepte realitățile cotidiene care ne dezavantajează în fața altor popoare? Ce fel de patrioți sunt aceia care fac din țânțar armăsar și amplifică bolnăvicios de mult puținele lucruri bune care se mai petrec azi în România? Răspunsul la aceste întrebări e unul singur: nu sunt patrioți ci farisei care, prin atitudinea lor aparent naționalistă și patriotardă, nu vor altceva decât să dea bine la cei cu care interacționează. O chestie de amor propriu ieftin combinat cu un egocentrism infantil grefat pe patriotismul de dugheană. A fi patriot nu înseamnă nici a te minți pe tine și nici pe ceilalți atunci când este vorba de anumite trăsături, figuri sau evenimente din viața neamului tău care dau cu minus. Dimpotrivă! Înseamnă asumarea celor rele în aceeași măsură în care trebuie să ne iubim valorile naționale, neamul, glia, limba, portul și obiceiurile. Pentru că viața unui popor ține atâta timp cât acesta are un teritoriu, o limbă și datini care atestă continuitatea sa pe scena istoriei. Apoi, patriotismul nu se afișează ostentativ și nu se strigă în gura mare cu bătăi tumultoase în piept pentru că locul lui, al patriotismului, este în suflet, în inimă, în creier și nicidecum pe vârful limbilor spurcate ale unora. Și dacă tot veni vorba despre limbă, dintre toate reperele care caracterizează existența unui popor, aceasta este cea mai evidentă, mai pregnantă și mai la vedere. Poți fi poliglotul lumii, de gândit gândești într-o singură limbă și firește, aceea e limba țării tale. Din acest motiv, lingviștii, scriitorii, toți cei care folosesc cuvântul ca armă, unealtă sau mângâiere,sunt, prin definiție, patrioți. Din păcate, mai ales în mediul politic, patrioții apar ca ciupercile după ploaie numai cu prilejul unor festivități specifice și anume: ziua limbii române, a drapelului sau a patriei, pe 1 Decembrie. În rest, România nu reprezintă pentru ei altceva decât satul fără câini de unde, la umbra legilor concepute special pentru asta, ne fură și preșul din fața ușii. Țara e bună doar atâta vreme cât le poate umple conturile și portofelele. O altă categorie de așa-ziși patrioți sunt fariseii, adică acei compatrioți ai noștri care se bat cu cărămida în piept că sunt români adevărați când se află în public iar atunci când nu-i vede nimeni admiră în secret tot ce vine de la Est sau de la Vest fără să miște un deget pentru această țară, considerând că ea, patria are datorii față de ei și nu invers. În același context i-aș așeza și pe românii care muncesc afară, respectă cu strictețe legile țărilor în care trăiesc iar atunci când se întorc în vacanțe „uită” că nu trebuie să arunce mucurile de țigară pe jos, să parcheze ilegal sau să perturbe liniștea și curățenia, folosind un discurs cumva patriotard: „Sunt acasă, sunt în țara mea, fac ce am chef!” Nu, domnișorilor, nu este deloc corectă o asemenea atitudine. Țara trebuie iubită, țara trebuie respectată, țara trebuie susținută de fiecare dintre locuitorii ei. Așa cum creștinii apără și preamăresc biserica, așa cum soțul iubitor are grijă permanentă și necondiționată de femeia și de copilul lui. Asta înseamnă patriotism și nu altceva!
Patriotismul între plus și minus – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Răspundere, nu solidaritate – Cătălin MORARU, redactor șef
E limpede, cred, ce fac pesediștii. Vin cu propuneri fanteziste, pentru a întârzia formarea unui guvern. Pentru că fiecare zi fără un nou premier...
Editorial
Totul până la copii! – Dumitru MONACU, scriitor
În curând, școlile își vor închide porțile, urmând o binemeritată vacanță pentru elevii din toată țara. Pentru cei din Botoșani, vacanța ce se arată...
Editorial
Cazinou de lux, mentalitate de scara blocului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De fiecare dată când cei aflați la butoane se plâng că prin buget bate vântul și trebuie inventate noi taxe și impozite „că altfel...
Editorial
Plutașii de pe Dâmbovița – Dumitru MONACU, scriitor
Iubitorii de animale, de fapt cei care au în preajma lor câini, știu foarte bine că atunci când patrupedul se lasă pe spate pentru...
Editorial
Școala românească: între trecut autoritar și viitor incert – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am atras atenția în editorialul precedent, reforma sistemului de învățământ din România pendulează între „las-o bre, că merge și așa” și „atât...
Editorial
Încă două săptămâni de suspans – Virgil COSMA, jurnalist
Ce auzim și vedem din afară despre negocierile care trebuie să definească conducerea României pentru următorii patru ani? Nimic bun. Aceleași fețe, același tupeu,...
Editorial
Școala românească: între trecut autoritar și viitor incert – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am atras atenția în editorialul precedent, reforma sistemului de învățământ din România pendulează între „las-o bre, că merge și așa” și „atât...
Editorial
Bulibășeala marca „Crin” – Dumitru MONACU, scriitor
Când vine vorba de Crin Antonescu, multă lume se gândește la liberalul cu plete din anii ’90 care vorbea frumos și se poziționa întruna...
Editorial
Educația, lăsată iar la voia întâmplării – Ciprian MITOCEANU, scriitor
După cum bine se știe, dar se tot ignoră, reforma Educației este absolut necesară, însă, ca de obicei, a fost abandonată la discreția unui...
Editorial
O mezalianță (aproape) imposibilă – Dumitru MONACU, scriitor
Treaba de mântuială făcută de români la alegeri se lasă în aceste zile cu multe întrevederi, discuții, negocieri, poziții de forță sau maleabile în...
Editorial
1 Iunie cu soare, fără ode și fără tarlale – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Luna mai s-a dovedit a fi o lună incredibil de bogată în precipitații și cam strânsă la pungă în ceea ce privește confortul termic,...
Editorial
Adevărata criză – Virgil COSMA, jurnalist
Suntem asaltați cam din toate mediile de amenințări și vești proaste: țara este în derivă, în pragul unui colaps financiar, se dublează prețul la...
Editorial
Demonizarea Franței, o lecție de manipulare pe stomacul gol – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva vreme asistăm la o demonizare agresivă a Franței. Se știe cine se află în spatele acestei acțiuni care ar fi stârnit zâmbete...
Editorial
Nu ne mai terfeliți Tricolorul! – Dumitru MONACU, scriitor
De o bună bucată de vreme, mai precis din momentul în care rețelele de socializare ne-au pus talpa pe gât, constatăm că patriotismul, românismul...
Editorial
Fardul de partid și denaturarea crasă a realităților – Dumitru MONACU, scriitor
Nu ar fi o gaură-n cer faptul că partidele politice din România primesc finanțare de la bugetul de stat, adică din buzunarele noastre. Pentru...
Editorial
Administrație de carton – Sebastian GHEORGHIU, redactor
Ceea ce s-a întâmplat recent pe strada Bucovina nu este un simplu accident sau o „situație neplăcută”, așa cum o numesc, cu o seninătate...
Botoșani
nori împrăștiați
23.7
°
C
23.8
°
23.3
°
48 %
6.5kmh
25 %
D
25
°
lun
25
°
mar
23
°
mie
25
°
J
25
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Aici nu e destul de clar, că nu știi ce se întâmplă dacă-l boțești, nu-i pasă, se bucură, ori îl bate soacra când ajunge...
EDITORIAL
E limpede, cred, ce fac pesediștii. Vin cu propuneri fanteziste, pentru a întârzia formarea unui guvern. Pentru că fiecare zi fără un nou premier...
EPIGRAMA ZILEI
Mă tot întreb, și nu de ieri
Ci chiar de când s-au fabricat :
De ce nu s-or fi inventat
Și camere de ... dat vederi ?
-Dumitru...
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...