Din când în când, suflul de muribund al nației ridică poalele satinate și frumos brodate ale sistemului de sănătate dezvăluindu-ne vergeturile, omniprezenta celulită și rețelele de varice ce îi cuprind pulpele. Recentul caz de mită la Oncologie din județul vecin, mediatizat din păcate cu mult mai mult decât isprava medicului ieșean care a salvat mâinile unei adolescente din Botoșani, nu reprezintă altceva decât un efect nedorit al unei cauze generalizate. O cauză care, nebăgată în seamă și neglijată ani la rând, iată că are efecte dramatice. Să nu uităm că imediat după 1990 un medic câștiga mai puțin decât un mecanic auto, primul reparând oameni, celălalt, mașini. Normal că (și) această cauză a condus la apariția „salarizării” la plic, adică la înflorirea instituției șpăgii. Despre cauzele și efectele acestui flagel am scris într-un editorial trecut, deci nu o să dezvolt acum și aici subiectul. Faptul că de ceva timp medicii primesc salarii babane, comparabile chiar cu cele din țările care beneficiază de sisteme de sănătate puse la punct până la perfecțiune, se pare că nu rezolvă problema atâta timp cât putregaiul din sistemul nostru este vopsit, cosmetizat și nu îndepărtat. Întrebarea esențială în cazul de la Suceava este următoarea: a fost condiționat actul medical sau a fost o mulțumire materializată la plic? În primul caz, e grav, în al doilea, categoric nu. E clar că un medic responsabil, cu o oarecare conștiință, având asigurată pe deplin partea materială a vieții, ar trebui să refuze îndârjit plicul muribundului. Din păcate nu este așa, setea de înavuțire a unora fiind alimentată cu mult sârg de către sistem. Un aspect cel puțin ciudat al sistemului de sănătate românesc îl reprezintă și paralelismul dintre clinicile de stat și cele private, ambele deservite de aceiași medici. Utilitatea lor este extremă atâta timp cât acoperă găurile din șvaițerul sanitar. Dacă își depășesc limitele, atunci se apropie de ceea ce numim concurență neloială. Iar dacă o ținem tot așa cu dezvoltarea unei afaceri proprii în spatele celei de la stat, ca să fim corecți pe de-a-ntregul, hai să legalizăm existența detectivilor particulari din rândurile polițiștilor și ale celor din serviciile de informații, să putem fi jandarmi în timpul serviciului, dar și agenți la firme de pază private, să lucrăm la investiții în administrația locală și să avem firmă cu exact același specific sau, ca să glumesc, pe lângă sexul de la serviciu, șeful să poată fi invitat și seara acasă la doamna sau domnișoara! Nu știu exact ce hram poartă Consiliul Concurenței, că în niciun caz nu face ceea ce ar trebui, dar în această privință a cabinetelor medicale particulare este perfect paralel cu realitatea, mai ales că obiectul principal al activității sale îl reprezintă, din câte știm, taman concurența neloială. De altfel, nu mă miră amorțeala aceasta din instituțiile statului, din moment ce CNCD (Consiliul Național al Combaterii Discriminării) nu a abordat niciodată decalajul uriaș dintre pensiile românilor, caz flagrant și arhicunoscut de discriminare. Dar Doamne ferește să-i spui unuia țigan și nu rom! Revenind la tema de azi, salariile înscrise în statele de plată din sistemul sanitar românesc (în multe cazuri neimpozitate din motive … medicale!) ar trebui, prin valoarea lor consistentă, să rezolve cele două mari probleme: șpaga și eventuala concurență neloială. Pentru că din moment ce ești salarizat atât de bine, nu ar trebui să-ți pătezi reputația și nici să-ți fragmentezi timpul, buna dispoziție și chiar sănătatea. Mănâncă oare careva cu două linguri, doarme în două paturi sau face altceva cu două scule? Categoric, nu! Așadar, asemenea probleme din sistemul sanitar românesc au la bază două cauze evidente, una legată de contextul legal deficitar din domeniu (de fapt, din orice domeniu, nu numai medical!) și alta legată de slăbiciunile omului, de avariția și arivismul unor semeni ai noștri. Din păcate, de veacuri, acestea au fost mai mereu prezente pe piciorul nostru de plai, să nu uităm că sute și sute de ani tronurile țărilor românești, dregătoriile lor au fost obținute dând șpagă. În concluzie, avem cumva în sânge acest microb care, dacă dă de un mediu propice (determinat de sisteme sociale deficitare) se dezvoltă și crește precum Făt Frumos din poveste. Cât despre medicul de la Suceava, sunt aproape convins că n-a fost numai victima acțiunilor sale, ci și a unor „buni” colegi care ori râvneau ori la postul cu pricina ori la cașcavalul aparținătorilor!
